Altenberg – povestea unei mănăstiri medievale

Pardoseli » Pardoseli istorice | 08 ianuarie 2014
Manastirea Altenberg

Acum 900 de ani

Altenberg – povestea unei mănăstiri medievaleMănăstirea Altenberg din Odenthal (Renania de Nord – Westfalia) a fost fondată în 1133 de către 12 călugări cistercieni din Morimond (Burgundia, Franța) pe un domeniu al familiei Deutz din Köln, oraș aflat la 15 km. Capul familiei, Contele von Berg, le donase alături de teren și un castel construit prin secolul al XI-lea. Castelul devenind prea mic pentru comunitatea în creștere, călugării au ales un alt spațiu, o vale de pe domeniu, pentru a-și construi o mănăstire în adevăratul sens al cuvântului. Legenda spune că locul a fost ales de către un... măgar, care purta însemnele abatelui și banii pregătiți pentru construcție. După ridicarea primelor clădiri, abația a luat amploare, astfel încât în perioada de glorie ajunsese să aibă mai multe mori, o piuă de haine hidraulică și chiar o oranjerie, iar numărul călugărilor se ridica la peste 300. Unul dintre conții von Berg, urmaș al celor care donaseră terenul, a dorit și construirea unei catedrale gotice, ceea ce s-a și întâmplat, dar într-un interval de 120 de ani, între 1259 și 1379, când a fost sfințită. Viața mănăstirii a fost, în linii mari, cea unanim cunoscută: era în același timp spital (a prins, desigur, câteva epidemii de ciumă), fermă, hotel, școală și librărie, pe lângă ceea ce reprezenta în fond, adică loc de rugăciune, meditație și înălțare spirituală. În interiorul bisericii pot fi văzute sculpturi interioare care îi reprezintă pe conții de Berg îngropați aici și plăci de mormânt ale stareților din Evul Mediu până în secolul al XVIII-lea.

Din vremuri mai grele

Timp de aproape 900 de ani, lăcașul de cult a ființat relativ netulburat, până în 1803, când comunitatea a fost nevoită să se autodizolve, din cauza cheltuielilor mai mari decât își putea permite. Mai mult, în 1804 s-a produs un proces de secularizare, iar bunurile mănăstirii au fost scoase le licitație. La un moment dat, proprietatea a aparținut Regelui Bavariei Maximilian I Joseph, care a vândut-o mai departe unui comerciant de vinuri din Köln, iar acesta din urmă a dat-o spre închiriere. Biserica, din fericire, a avut o soartă mai bună. Regele și comunitatea laică au finanțat în prima jumătate a secolului al XIX-lea câteva etape de restaurare datorită cărora biserica și-a păstrat integritatea până azi, când este folosită atât de catolici, cât și de protestanți (Simultankirche, obicei care datează din 1857). În restul clădirilor, însă, s-au desfășurat tot felul de activități; greu de crezut, dar aici s-a fabricat la un moment dat albastru de Prusia (sau albastru de Berlin, ori de Paris – nu contează, este aceeași formulă a primului colorant sintetic). Partea proastă este că întreg complexul de clădiri a avut de suferit: în 1815 o explozie urmată de incendiu a distrus câteva clădiri și acoperișul bisericii; a fost suficient ca proprietatea din jurul bisericii să decadă și, făcând subiectul câtorva tranzacții, să devină parțial carieră de piatră pentru constructorii din zonă. După câteva experințe nereușite, cu proprietari fără prea mare considerațiune pentru istoria locului, abia în secolul trecut s-a petrecut un reviriment, datorită înființării aici a unui centru de educație a tinerilor catolici. Astfel, putem vedea azi clădirile renovate, inclusiv o capelă în forma ei din 1225, o veche fabrică de bere, arcele în stil baroc, imobilul în care funcționează restaurantul Küchenhof, amplasat vizavi de catedrală. Situat în afara marilor aglomerări urbane, între păduri de foioase, acest loc este preferat acum ca loc de relaxare pentru cei din orașele învecinate, dar și ca zonă turistică, caracterizată de o oarecare spiritualitate.

Despre construcție

Domul din Altenberg (sau ”Bergischer Dom”) a fost catalogat ca ”fratele” Domului din Köln, deși nu este atât de faimos. Datorită faptului că respectă strict stilul gotic, a fost apreciat și ca monument istoric, beneficiind de restaurări în 1994 și 2006, ale căror costuri s-au ridicat la peste 20 de milioane de euro, fără a pune la socoteală orga.
În concordanță cu idealul cistercian de modestie și sărăcie, edificiul nu are turnuri spectaculoase (doar unul, aproape nesemnificativ). Goticul trebuie să fi fost o noutate și pentru ei, deoarece preferau stilul romanic, mult mai simplu. Specific acestei construcții este fereastra de pe latura de vest, ale cărei vitralii reprezintă ”Ierusalimul ceresc”, și care este cea mai mare fereastră gotică de la nord de Alpi. Realizată în jurul anului 1400, fereastra a fost demontată, restaurată și repusă la locul ei în 2005.
Ca pardoseli, putem observa o interesantă placare cu piatră naturală montată cu mortar de ciment, de o culoare deschisă care aduce cu ea simplitatea. Întrucât albul și nuanțele deschise sunt omniprezente (coloanele, bolțile ogivale), se creează senzația de spațiu larg, deschis, dar în același timp sunt puse în evidență vitraliile, statuile și elementele decorative (chiar dacă este posibil ca intenția să nu fi fost neapărat aceasta). Astfel, se poate vorbi de o sobrietate temperată, sub lumină naturală clară, deoarece ferestrele sunt concepute cu vitralii în general simple, cu puțină sticlă colorată. Acestea nu sunt toate din aceeași perioadă și cercetătorii au stabilit că vitraliile sunt tot mai complexe și mai colorate pe măsură ce sunt mai recente. În paviment se mai pot observa intervențiile deosebit de riguroase și curate pentru vizitarea unor elemente de instalații, probabil rigole îngropate. La un moment dat s-a lucrat pentru o variantă de încălzire prin pardoseală, dar s-a renunțat la proiect, pentru a nu provoca daune iremediabile, așa cum s-a întâmplat cu orga, de exemplu, care a avut de suferit din cauza prafului.
Tot ca pavimente, pot fi observate dalajele exterioare din piatră cubică, un aspect interesant fiind faptul că, pe anumite suprafețe, au fost montate cu rosturi mari, astfel încât iarba să crească printre ele – un minunat exemplu de simbioză cu natura. Întreaga zonă este invadată de natură, chiar se practică o horticultură pe suprafețe mici, printre edificiile atent renovate.


Sisteme profesionale pentru pardoseli