Deko

ULTIMELE STIRI

Elis Pavaje incepe productia in cea de-a treia fabrica, din nordul Moldovei

Bucuresti 20.09.2017. Elis Pavaje demareaza productia la Sec...

Tendințele în mobilă, în lumina reflectoarelor BIFE-SIM 2017

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă, ...

BIFE-SIM 2017 vă invită să descoperiți fascinanta lume a mobilei!

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă...

ELIS PAVAJE LANSEAZA NOI PRODUSE PENTRU GRADINA

Elis Pavaje a lansat pe piața românească o serie de produ...

Elis Pavaje:lansarea la Stoenești a celui mai mare showroom de pavele, la implinirea a 10 ani

Elis Pavaje a deschis joi, 8 iunie 2017, la Fabrica Stoeneș...

Creștere Bosch cu două cifre la vânzările de scule electrice

Departamentul ”Tehnologie pentru Constructii si Energie”...

Majorare cu 11.7% a cifrei de afaceri pentru compania ELIS PAVAJE in 2016

Bucuresti, 20.02.2017. Compania Elis Pavaje si-a intarit in ...












Banqueting House Whitehall

Pardoseli » Pardoseli istorice | 18 iunie 2017

Banqueting House Whitehall

Pardoselile acestei clădiri au fost parcurse de aristocrația Marii Britanii timp de aproape patru secole, și recent de publicul larg, dornic să vadă ambianța petrecerilor regale din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, desfășurate sub un plafon pictat de însuși Rubens. Aici, în serile întunecoase de iarnă aveau loc celebrele spectacole cu măști din timpul dinastiei Stuart, în care muzica se îmbina cu dansul și poezia, într-o ambianță fantezistă, cu efecte speciale inedite pentru acea epocă.

 

Un tip special de clădire

Începând cu secolul al XVI-lea, din perioada dinastiei Tudorilor, aristocrația engleză începe să construiască o serie de aripi sau clădiri separate de reședința propriu-zisă, special concepute pentru a găzdui petrecerile, mesele festive, sau fiind simple locuri de tratare a oaspeților. Au fost denumite generic ”banqueting houses” și au evoluat în paralel cu stilul de viață al nobilimii. Acestea erau amplasate în apropierea palatului sau castelului, nu rareori înconjurate de grădini, și erau dotate cu tot ceea ce este necesar acestor evenimente; în timp, ele au fost construite tot mai elaborat, mai decorativ, dând naștere unei categorii arhitecturale aparte. Câteodată, acestea erau extensii ale clădirii principale, supraînălțări sau construcții peste terase, valorificând cât mai bine peisajul înconjurător – de aceea ferestrele erau în general mari, pe o spectaculoasă fațadă principală. Dacă erau poziționate aproape de locul curent de luat masa, aici se putea servi desertul sau ceaiul. După rangul și averea proprietarului, o ”banqueting house” era mai mică sau mai mare, compusă dintr-o singură cameră sau, dimpotrivă, dintr-o serie de săli în care se puteau organiza adevărate baluri.



Interior Banqueting House Whitehall
 

Sala regală de festivități

Reprezentativă pentru acest concept, și de o mare importanță istorică, este Banqueting House a fostului palat Whitehall din Londra, palat care a servit drept reședință principală a familiei regale britanice în secolele XVI – XVII. De fapt, sala respectivă de protocol și petreceri este singura aripă rămasă în picioare după incendiile din 1691 și 1698 care au dus la dispariția vestitului Palace of Whitehall, la acel moment cel mai mare palat din Europa, mai mare chiar decât Vatican sau Versailles (avea peste 1.500 de încăperi!). Importanța acestui edificiu este accentuată de istorici datorită faptului că este una dintre primele construcții din Anglia în stil clasic, fapt care va influența în mod decisiv arhitectura britanică. Mai mult decât atât, plafonul interior al sălii principale a fost decorat cu scene istorice realizate de faimosul pictor flamand Peter Paul Rubens, la cererea regelui Charles I, patron al artelor (decapitat din păcate în 1649, la sfârșitul războiului civil englez). Toate acestea și multe alte detalii istorice și de arhitectură au determinat clasificarea clădirii ca monument național de categoria I, fiind destinat vizitării de către public și, uneori, recepțiilor oficiale sau evenimentelor culturale.

 

Clasicism și plafoane cu Rubens

Primul proiect pentru Banqueting House Whitehall datează din 1619, când rege era James I, și aparține arhitectului Inigo Jones, considerat cel dintâi arhitect englez modern, dispus să apeleze la proporțiile și simetriile vitruviene, de factură clasică. Acesta avea să conceapă mai târziu și măștile balurilor organizate aici, după modelul carnavalurilor italiene. Anterioara sală de petreceri a casei regale britanice arsese (preventiv?) chiar în acel an din cauză că servitorii au avut ”strălucita” idee să ardă resturile rămase după un eveniment chiar în interiorul ei... Inigo Jones a reușit să își vadă opera terminată în 1622, în acest interval el făcând călătorii de documentare în Italia, unde a luat aminte la realizările lui Andrea Palladio, unul dintre cei mai influenți arhitecți ai tuturor timpurilor. Rezultatul a fost un salt în modul de a construi al britanicilor, care până atunci obișnuiau să îmbine un stil propriu medieval, oarecum lipsit de rafinament, cu influențe renascentiste, așa cum era conceput și restul palatului Whitehall. Realizarea sculpturilor în piatră de la Banqueting House a aparținut unui britanic pregătit în Olanda, și el familiarizat cu arta florentină, care aducea un plus de delicatețe și suplețe arhitecturii.  Dar de o valoare mai mare este pictura lui Rubens, care, din cauza amplorii lucrării, a ales să o realizeze la studioul său din Antwerp (sau Anvers), pentru a transporta apoi panourile de lemn la Londra și a le fixa în 1636 la locul respectiv. Subiectul este glorificarea lui James I, tatăl regelui Carol I, și el un sprijinitor al artelor într-o epocă nu foarte liniștită. Poate de aceea clasicismul acestei clădiri a fost perceput ca un stil regalist, nu foarte iubit totuși în anii războiului civil. Cât timp a fost ocupat la Antwerp cu pictarea panourilor, Rubens l-a lăsat la Londra pe discipolul său, Anthony van Dyck, pictor care avea să devină celebru, acesta lăsând în urmă o serie de tablouri, în special portrete ale aristocraților britanici.

Așa cum am spus, tot ceea ce constituia vechiul palat Whitehall  a ars în 1698, singura clădire rămasă fiind Banqueting House, care a fost transformată apoi în capelă regală și sală de concerte uneori, iar la începutul secolului trecut în muzeu al marilor conducători militari (era expus chiar scheletul calului lui Napoleon, Marengo!). Ultima restaurare temeinică datează din 1962, în cadrul căreia clădirea a fost pregătită mai bine pentru a deveni muzeu, iar din 1989 aparține de Historic Royal Palaces, instituție care se ocupă de asemenea de Turnul Londrei, Hampton Court Palace, Kensington Palace și alte monumente de arhitectură din Marea Britanie.

 

Pardoseli din rocă și lemn

Piatra și marmura sunt folosite din plin la realizarea acestui edificiu, așa cum se poate vedea în imagini. La un moment dat, fațada de la Banqueting House a fost refăcută cu piatră Portland, un calcar utilizat din plin în capitala britanică pentru marile construcții din secolul al XIX-lea (o soluție controversată, de altfel). Căile de acces sunt pavate cu piatră și marmură, lucrări restaurate în detaliu, uneori fiind înlocuite porțiuni masive de trepte sau dale. Totuși, sala principală a fost acoperită la un moment dat cu pardoseală de lemn masiv, chiar dacă acest material pare mai puțin rezistent la trafic. Lamelele destul de lungi au aparența unui parchet care tinde să devină dușumea, și din loc în loc se pot vedea șuruburi de fixare. Se păstrează astfel o atmosferă interioară mai echilibrată, cu o umiditate și o temperatură mai ușor de controlat, spre binele operelor de artă expuse, dar și al vizitatorilor. Admirabil este faptul că englezii nu se grăbesc să înlocuiască o paroseală de lemn atâta vreme cât ea se poate repara în mod decent, chiar și prin înlocuirea unei porțiuni de lamelă. Nici rosturile inerente nu deranjează atâta vreme cât ele nu sunt periculoase pentru trafic. Poate fi o formă de utilizare rațională a resurselor, dar și de respect pentru materialele vechi – chiar dacă nu mai poate fi vorba despre pardoselile de acum patru secole.

Sisteme profesionale pentru pardoseli