Bazilica Sfântul Ștefan din Budapesta

Pardoseli » Pardoseli istorice | 14 martie 2019

 

Neoclasicismul a fost apreciat în mod deosebit de maghiari în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și chiar mai târziu, fiind asociat cu epoca de aur a arhitecturii lor; uneori este considerată o arhitectură ”națională” maghiară, cu o evidentă componentă universalistă. Fiind un stil eclectic, au putut fi integrate fără probleme motive baroce, gotice și, desigur, renascentiste. Un alt stil major al epocii, Secession, era mai degrabă de influență vieneză și reflecta caracterul cosmopolit al marilor orașe imperiale, aducerea lor în modernitate. Neoclasicismul a fost preferat de autorități pentru că însemna o reîntoarcere la ordine, simplitate, rigoare, la eternele forme greco-romane neglijate un timp pentru ”superficialul” rococo. Acest stil poate fi întâlnit în numeroase lucrări de arhitectură monumentală ale epocii, mai ales catedrale care trebuiau să reafirme orientarea pro-catolică a supușilor coroanei maghiare, într-un imperiu cu numeroase confesiuni, unele centrifuge. Pardoselile reflectă și ele această căutare a ordinii și frumuseții clasice – în marmură, care nu mai este doar albă, ci și roșie, neagră sau în alte nuanțe, adusă din numeroasele cariere ale Europei Centrale, aflate în mare parte sub administrația Austro-Ungară. 

 

Deși par mai vechi, majoritatea clădirilor și monumentelor reprezentative din Budapesta au nu mai mult de 150 de ani, fiind edificate în perioada de glorie a dualismului imperial. Ceva similar s-a petrecut și la noi, după cucerirea independenței în 1977, sub Carol I, când, la fel ca peste tot în Europa, s-au făcut simțite optimismul și prosperitatea epocii Belle Époque. Vedem progres tehnologic general, inclusiv în construcții, dezvoltarea spectaculoasă a marilor orașe, glorie imperială și colonială (acolo unde era cazul), o explozie a tuturor artelor, preocupare pentru lux și monumental. Clădirile trebuiau să devină argumente ale autorității, ale puterii, iar acest lucru se manifesta în construcțiile finanțate de stat, de biserică, dar și de persoane private, care încercau să își confirme poziția socială.  

 

O cupolă problematică

Pe locul unde găsim azi Bazilica Sfântul Ștefan a fost inițial un teatru, apoi o biserică mică; la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a considerat că este nevoie la Budapesta de un lăcaș de cult important, mai ”reprezentativ” pentru catolicismul maghiar, iar amplasamentul acesta părea foarte potrivit, nu departe de ”Podul cu lanțuri”, primul pod permanent peste Dunăre din Budapesta, finalizat în 1849. Cumva vizavi, peste Dunăre, în vechea cetate Buda, se înălța un alt lăcaș de cult important al orașului, biserica Mátyás.

Pentru proiectul noii catedrale a fost adus, cumva în mod firesc, József Hild, arhitectul care a lucrat și la catedralele neoclasice din Esztergom (cea mai mare din Ungaria) și din Eger (a doua ca mărime). De fapt, de-a lungul timpului, vreo trei arhitecți celebri s-au ”perindat” pe aici, primii doi nemaiapucând însă să o vadă finalizată. Construcția bazilicii a început în 1851, după planurile lui József Hild, iar după moartea acestuia, a preluat conducerea lucrărilor în 1867 arhitectul Miklós Ybl, care i-a dat bazilicii o cupolă neorenascentistă, cupola inițială prăbușindu-se în 1868. Concepția sa, inspirată de Renaștere, se armoniza foarte bine cu planurile inițiale concepute în stil neoclasic. A rezultat un edificiu cu un aspect echilibrat, în pofida contradicțiilor care proveneau din amestecul de stiluri. Cel de-al treilea arhitect care a lucrat la realizarea bazilicii a fost Jozsef Kauser – acesta a și încheiat în 1905 lucrările construcției începute în urmă cu 54 de ani. Un moment crucial a fost așadar în 1868, când construcția era destul de avansată, iar cupola cu partea de sus a edificiului s-au prăbușit; se pare că nu a fost neapărat o greșeală de proiectare, ci una cauzată de calitatea materialelor și a manoperei. Atunci a trebuit să fie demolată o mare parte din construcție și reluată aproape de la zero. Un alt moment critic a fost în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când aceeași cupolă a fost grav avariată, pentru a fi restaurată ulterior – nu fără peripeții, pentru că în timpul reparațiilor, în 1947, a mai suferit un incendiu. În 1982, cupola are nevoie de o nouă refacere când, în urma unei furtuni, este serios afectată. În prezent, cupola este într-o stare excelentă, superbă din exterior, ca și din interior.

 

Loc pentru pelerini și melomani

La inaugurare, în 1906, a fost prezent însuși Împăratul Franz Joseph, clădirea primind apoi demnitatea remarcabilă de Basilica Minor (în catolicism sunt numite Basilica Maior doar 4 biserici, toate la Vatican). Aceasta s-a întâmplat în 1938, sub papa Pius al XI-lea, cu ocazia împlinirii a 900 de ani de la moartea Sfântului Rege Ștefan I. Inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat această biserică în august 1991, cu ocazia sărbătoririi renumitului rege și sfânt maghiar, fondatorul și creștinătorul Regatului Ungariei.

În prezent, bazilica este o atracție culturală – datorită acusticii deosebite, aici se țin concerte de orgă, organizate în fiecare luni la ora 19:00, între lunile iulie și octombrie. Importanța bazilicii ca loc de pelerinaj se datorează ”Mâinii Sfinte”, mâna dreaptă a Sfântului Rege Ștefan, adusă aici în anul 1950. Anual au loc aici procesiuni religioase solemne, pe data de 20 august și 30 mai.

Mâna Sfântă este o relicvă a mâinii regelui Ștefan cel Sfânt, fondatorul statului ungar, care a murit la 15 august 1038 și a fost canonizat la Székesfehérvár la 20 august 1083. De atunci, mâna sa dreaptă, găsită întreagă, este venerată de popor. De-a lungul timpului, soarta relicvei a fost agitată: inițial, a fost păstrată la Biharia, în Transilvania, apoi la Ragusa (azi Dubrovnik, în Croația), apoi a fost transportată la Viena și a fost adusă la Buda, în 1771. În 1944, a fost dusă undeva în Occident, dar la 19 august 1945 a fost redată Ungariei. Există chiar o sărbătoare specială dedicată Mâinii Sfinte pe data de 30 mai.

 

Cea mai înaltă clădire din Budapesta

Basilica Sfântul Ștefan este înaltă de 93 m, la fel ca Parlamentul Ungariei, simbolizând astfel egalitatea dintre religie și ”cele lumești”. În Budapesta există o reglementare urbană care spune că nicio clădire nu poate fi construită cu înălțimea mai mare de 96 m, deci cele două, Bazilica și Parlamentul, sunt în momentul de față cele mai înalte clădiri din Budapesta. Și în Londra a existat o reglementare similară, nicio clădire nefiind mai mare decât catedrala St Paul până recent, când au început să apară zgârie-nori.

Lăcașul de cult are forma unei cruci grecești, cu lățimea de 55 m și lungimea de 88 m. Ca idee, înăuntru încap aproximativ 8.500 de persoane! În turnul de sud al bisericii, se află cel mai mare clopot din Ungaria, având o greutate peste 9 tone. Înițial, aici era un clopot mai ”ușor”, de doar 8 tone, dar în timpul ultimului război mondial a fost demontat, topit și folosit în scopuri militare. În turnul de nord, cel către Parlament, se află cinci clopote mai mici.

Interiorul bisericii este impresionant, peste tot sunt opere de artă – sculpturi, statui (Sf. Iosif, Sf. Anton, Sf. Francisc, Sf. Rita, Fecioara Maria, Hristos, precum și unele ce arată diverse etape ale vieții Sf. Rege Ștefan), picturi, vitralii, diverse alte ornamente – realizate de cei mai buni artiști unguri din perioada construirii bisericii.

Altarul principal (în total sunt 7 altare) este din marmură de Carrara și are în centru statuia patronului bisericii. În exterior, deasupra intrării principale, este un bust al aceluiași rege. La ieșirea din biserică, în lateral-dreapta este organizat un mic muzeu care prezintă în imagini istoria bazilicii, detalii, planuri și machete făcute de către cei trei arhitecți care au supervizat lucrările, eforturile depuse de-a lungul timpului pentru construcție, sau miniaturi ale statuilor din biserică.

La interior, catedrala are de asemenea  abundente decoraţiuni baroce, stucaturi poleite cu aur, marmură şi lemn sculptat. Deosebit de important din punct de vedere artistic este mozaicul din sanctuar, reprezentând Cina cea de Taină, restaurată recent cu ajutorul unor specialiști venețieni. Stilul impunător e probabil şi un semn de forţă imperială, între Budapesta și Viena, cele două capitale ale dualismului, existând o anumită rivalitate. Coloane cu capitel corintic susţin frontonul sculptat de Leo Fessler cu Adorarea Fecioarei şi câţiva sfinţi maghiari. Celelalte sculpturi de la interior şi de pe turlele laterale le aparţin lui Leo Fessler, Bela Brestyanszky şi Edward Mayer. Domul e sprijinit pe un tambur, o soluţie arhitecturală adoptată şi de catedrala St. Paul din Londra, care are rolul de a înălţa construcţia păstrând în același timp soliditatea cupolei.

 

Piatră din carierele Kőbánya

Majoritatea edificiilor monumentale ale Budapestei sunt construite cu calcar din carierele săpate sub Budapesta – tuneluri enorme, care constituie azi o adevărată rețea, utilizată în ultimele secole ca pivnițe, adăposturi antiaeriene și, în prezent, pentru turism (inclusiv scufundări). Parlamentul Ungariei, Podul cu Lanțuri Széchenyi, Podul Margit, Opera de Stat, Citadela, Biserica Mátyás  cu Bastionul Pescarilor au fost realizate cu calcar din cariera Kőér, activă de la începutul secolului al XVII-lea și până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Multe clădiri refăcute după inundația devastatoare din 1834, multe vile de pe Bulevardul Andrássy au beneficiat de acest material, astfel că Fehér út, o stradă din oraș (numele înseamnă ”Drumul alb”) semnifică praful de pe drumul de la carieră până la șantierele din Pesta. Rețeaua de cariere Kőbánya a Budapestei este enormă, fiind asimilată uneori unui alt oraș subteran. În urma extragerii rocii, din Evul Mediu (secolul al XIII-lea, ba chiar mai demult) până în prezent, a luat naștere cel mai mare complex de pivnițe din Ungaria: peste 200.000 mp, o lungime însumată de aproape 35 km, cu coridoare largi de 3-6 m și săli de până la 10 m lățime. Galeriile coboară până la adâncimea de 30 m, uneori fiind invadate de mucegai și chiar inundate. Inițial, în spațiile uscate erau păstrate vinurile podgoriilor din zonă (la vremea aceea, districtul respectiv era încă o zonă rurală), apoi butoaiele de bere ale fabricilor din oraș. În timpul ultimului război mondial, se ascundeau acolo civilii de bombardamente, iar într-o arie anume se asamblau avioane. În prezent există încă pivnițe pentru vin și bere, dar se fac și vizite pentru turiștii amatori de inedit. Roca este perfectă pentru construcții, fiind vorba de un calcar sarmațian format cu 12 milioane de ani în urmă, pe fundul Mării Panoniene din Miocen.

Totuși, majoritatea pardoselilor și finisajelor interioare sunt realizate din marmură – roșie, albă sau neagră (roz, galbenă sau verzuie, în câteva zone). Chiar și în exterior, în piațeta din fața catedralei putem întâlni pardoseli din aceleași materiale, preluând inclusiv modelele rectangulare, circulare sau în formă de șah din interior. Lucrarea este destul de minuțioasă, putând fi catalogată pe alocuri ca mozaic. Se remarcă motivul soarelui, prezent deseori în simbolistica și heraldica maghiară, respectiv soarele în opt colțuri. Pavajele exterioare, o combinație de piatră cubică și marmură, sunt deosebit de îngrijite în toată zona adiacentă, inclusiv pe trotoarele care pornesc dinspre catedrală. Revenind la interior, în unele zone din fața altarelor, unde se poate îngenunchea, au fost inserate zone de parchet masiv. Ca în orice catedrală din Vest, pardoselile sunt prevăzute cu sisteme de drenare a apei, conectate la o rețea de canalizare, acoperite cu grilaje metalice foarte frumoase, perfect integrate în plăcile de marmură. Foarte interesant, la intrare există o ușă masivă, pliantă, care este deschisă doar uneori, în timpul marilor procesiuni; aceasta glisează cu ajutorul unor șine curbe de bronz montate în pardoseală. Ca ultimă remarcă, având în vedere cele câteva distrugeri de după inaugurare, care au afectat cu siguranță pardoselile, acestea arată excelent, ceea ce înseamnă că au fost refăcute în detaliu la fiecare renovare –ultima începând cu anul 2003.

Lista firme specializate in pardoseli

Ultimele articole din categorie

Cazinoul din SinaiaHampton Court PalaceLa bordul unei nave militare britance, HMS Belfast

SINGURA REVISTA DE SPECIALITATE DIN DOMENIU









Vezi toate numerele revistei

Sisteme profesionale pentru pardoseli