Biserica Saint-Augustin din Paris

Pardoseli » Pardoseli istorice | 28 februarie 2012
Biserica Sf. Augustin din ParisDecizia ridicării acestei biserici i-a aparținut Împăratului Napoleon al III-lea, lăcașul de cult fiind sfințit la 28 ianuarie 1879 în hramul Sfântului Augustin. Construcția efectivă a durat între 1860 și 1871, în perioada expansiunii teritoriale a Parisului și trasării marilor bulevarde de către baronul Hausmann. Arhitectul edificiului, Victor Baltard, era cunoscut în epocă drept un adept al stilului modern, fiind susținătorul construcțiilor pe structură metalică (el a proiectat o parte din Halele Parisului, unde azi se află Musée d'Orsay). Cu titlu de anecdotă, se pare că pasiunea metalului în construcții, pe care parizienii au dus-o la apogeu prin Turnul Eiffel, a început în timpul unei greve de câteva luni a tâmplarilor din Paris. Neavând lemn la dispoziție, constructorii s-au mulțumit cu fier, care la momentul acela era folosit în cazuri excepționale.

”Fier, fier, doar fier” îi cerea Hausmann lui Baltard, la construcția Halelor Parisului. Ceea ce acesta din urmă a și făcut. Ulterior, pe o parcelă triunghiulară din cartierul Petite Pologne (astăzi Piața Saint-Augustin), aflată la intersecția a trei bulevarde, a construit prima biserică pe structură metalică a Parisului. Totuși, oricât de aprinsă ar fi fost pasiunea lui pentru modernism, biserica a respectat tradițiile creștinismului european: a abordat o arhitectură romano-bizantină, cu puternice influențe gotice, în buna conviețuire a eclectismului epocii.
Cu o înălțime de aproximativ 100 de metri, biserica are un dom de 84 m înălțime peste nivelul 0 și 4 turnuri de 50 m înălțime. Grație structurii metalice, nu au fost necesari contraforți, deși clădirea este realizată efectiv din piatră. La exterior, se remarcă statuile celor 4 evangheliști și rozeta specifică goticului, iar la interior o serie de coloane din fontă care susțin bolta și cupola.

Parchet original

Ceea ce surprinde oarecum la acest lăcaș de cult, mai ales cunoscându-i detaliile constructive, este pardoseala acoperită cu parchet de stejar, într-o manieră care în Franța se numea, atunci ca și acum, ”Point de Hongrie” (piesele de parchet sunt paralelipipedice, de aceeași dimensiune și tăiate în unghi de 45°). Data la care a fost montat acest parchet (este cel original, din momentul construcției!) coincide cu ”revoluția” petrecută în producția de parchet prin trecerea de la obținerea manuală la cea industrială. Până în anii ’70 ai secolului al XIX-lea, parchetul se făcea manual, inclusiv în Franța, țara de origine a acestui produs. De la începutul secolului trecut, aproape nimeni nu a mai făcut parchet manual, decât pentru restaurări sau poate din hobby.
De ce a fost ales parchetul pentru biserica Saint-Augustin? Este posibil ca arhitectul să se fi gândit că efectul ”rece” al metalului va fi atenuat de o pardoseală de lemn. Ori poate a făcut un experiment, a încercat o alternativă la roca dură care sună destul de puternic sub pași.
Montajul s-a făcut conform tradiției, existente deja la acea vreme: prin prinderea în cuie.
Realitatea este că, sub greutatea băncilor lungi care trebuie să susțină la rândul lor câteva sute de kilograme, parchetul se amprentează. Nu e mai puțin adevărat și faptul că întreținerea este mai dificilă decât a unei pardoseli de piatră, care poate fi spălată într-adevăr cu apă. Dar... nu găsești oriunde o biserică de asemenea dimensiuni cu pardoseală proape integrală din parchet - parchet vechi de 140 de ani. În orice caz, este o dovadă despre rezistența în timp a acestui tip de pardoseală, dacă este întreținută și protejată. Iată de ce merită a fi considerată un reper în domeniu.
Lista firme specializate in pardoseli

Ultimele articole din categorie

Catedrale din South West EnglandBazilica Sfântul Ștefan din BudapestaCazinoul din Sinaia

SINGURA REVISTA DE SPECIALITATE DIN DOMENIU









Vezi toate numerele revistei

Sisteme profesionale pentru pardoseli