De ce trebuie să controlăm umiditatea aerului

Suport si adezivi » Pardoseli uscate | 31 decembrie 2018

 

Umiditatea relativă a aerului este un parametru important al confortului și sănătății locuinței, medicii recomandând o valoare cuprinsă între 40% și 60%. Sub aceste valori, poate produce iritarea căilor respiratorii și scăderea rezistenței la boli, o depășire a acestora fiind asociată cu alergiile, astmul, artrita și reumatismul.

În mod deloc surprinzător, și montatorii de pardoseli sunt atenți la acest aspect, pentru că umiditatea aerului poate fi asociată cu succesul sau eșecul unei lucrări. În definitiv, acestea sunt condițiile optime pentru traiul zilnic, în care vor fi utilizate și pardoselile respective. Pe orice șantier umiditatea aerului este crescută, pentru că se lucrează cu multă apă care se evaporă: din mortare, șape, amorse, soluții de curățare și întreținere, finisaje etc. În cazul unei clădiri nou construite, umiditatea remanentă este demnă de luat în calcul mult timp (chiar ani de zile), fiind motivul pentru care numeroase lucrări eșuează, atunci când nu se iau măsuri particulare de sigilare a stratului suport cu rășini. Toată această umezeală găsește calea de a ne strica planurile, dacă nu suntem pregătiți să o eliminăm, folosind dezumidificatoare – de preferat unele profesionale, care să poată gestiona cât mai bine situația.

La polul opus, putem avea un aer prea uscat, aspect care de asemenea ne poate dezavantaja. Să exemplificăm. La cumpărare, parchetul are o umiditate de 8 -12%, în funcție de condițiile de depozitare. Odată adus pe șantier, acesta trebuie aclimatizat la noile condiții timp de circa 10 zile, cel puțin (condiții menținute constante și cât mai apropiate de cele care vor urma să fie create de beneficiar la utilizare). Lemnul este un material higroscopic, care absoarbe și elimină umiditatea din aer, în funcție de ambient și de propriile caracteristici – de esență, dimensiunile inițiale ale lamelei de parchet, formă, tratamente de suprafață sau de profunzime, tip (masiv sau stratificat) etc. Umiditatea lemnului și implicit dimensiunile lamelelor vor varia în raport cu temperatura și umiditatea aerului; modificările dimensionale sunt insesizabile pentru ochi, dar se vor cumula, la suprafețe mari acestea devenind neplăcut vizibile. Dacă la o temperatură de + 20 °C și o umiditate relativă a aerului de 50%, umiditatea de echilibru a lemnului va fi de 9%, la +25 °С și 30%, vom avea umiditatea lemnului de 5%. Ritmul de schimbare depinde de esență: stejarul pierde umiditatea de trei ori mai greu decât fagul, de exemplu.

Variațiile dimensionale se petrec mai ales pe lungimea fibrei lemnului, ceea ce înseamnă că, la schimbarea condițiilor de mediu, acesta se va deforma longitudinal, ducând la compromiterea acoperirii. Cele mai importante modificări se petrec în funcție de sezon; de regulă, pe timpul iernii, din cauza etanșeității ferestrelor și a încălzirii constante, fără adaos de vapori, umiditatea aerului se reduce sub 30%, ceea ce înseamnă că parchetul se va reduce dimensional – astfel apar rosturi și chiar crăpături. Noi înșine resimțim lipsa vaporilor din aer, prin senzația de uscăciune a căilor respiratorii, și vom avea senzația de frig, care ne face să consumăm și mai multă energie pentru încălzire, când de fapt este mult mai simplu să creștem umiditatea aerului. Este cazul în care un umidificator devine necesar, specialistul în pardoseli fiind cel mai în măsură să ne recomande acest lucru. Dacă, din contră, parchetul este montat într-un spațiu etanș, cu umiditate crescută (cazuri mai rare, ce-i drept – băi, bucătării, locuri cu multe plante etc.), există riscul umflării acestuia pe timp de iarnă, situație în care, desigur, vom avea nevoie de un dezumidificator. Prezența dezumidificatorului este benefică pentru întreaga construcție, pentru că nu vom mai avea pete de condens pe zonele cu temperaturi scăzute (se depășește punctul de rouă), cu toate neajunsurile aferente – igrasie, mucegai, degradarea finisajelor etc.
Vara, umiditatea relativă a aerului se situează în jurul valorii de 60%, uneori peste; drept consecință, plăcile de parchet își măresc dimensiunile, creându-se tensiuni între ele – aici marginile se pot ridica, iar lacul iese din rosturi. Din nou, un dezumidificator ne va scoate din impas, iar senzația de disconfort fizic va fi mult mai mică.

Cunoscând toate acestea, un montator responsabil va încerca să creeze în timpul montajului condiții cât mai apropiate de cele în care va fi folosită pardoseala în condiții optime, adică umiditatea aerului de 40 – 60 %, cu temperaturi ale aerului de cel puțin 18 °С (și nu mai mari de 27 °С). Chiar dacă adezivul de montaj este suficient de elastic și rezistă la variații dimensionale mai mari, nu se poate garanta succesul execuției și nici estetica acesteia. Un factor important este și temperatura la suprafața pardoselii, care de regulă este mai mică decât cea din aer – multe lucrări au eșuat pentru că s-a montat parchet pe un strat suport rece, din diverse motive (dedesubt spațiu neîncălzit și neizolat, sau stratul suport direct peste sol). Astfel, este urmărită și o temperatură la nivelul pardoselii de cel puțin 15°С.

În funcție de situație, se va încălzi sau răci spațiul respectiv, iar pentru controlul umidității se vor folosi umidificatoare sau dezumidificatoare. Există mai multe variante constructive, care sunt eficiente în funcție de spațiu, dar și de tipul utilizării: pentru șantier sau pentru climatizarea efectivă a încăperii.

 

Soldec

Strada Câmpului Nr. 230, Cluj-Napoca
Tel/Fax: 0264-588.322

0725 588 322

office@soldec.ro

www.dezumidificare.ro

Sisteme profesionale pentru pardoseli