Drumul parchetului catre casa

Parchet » Parchet | 28 februarie 2012
Inainte sa ajunga in casele noastre, parchetul parcurge un drum lung si plin de secrete tehnologice. Va propunem in articolul de fata sa-l urmam chiar de la sursa, alaturi de un producator de parchet, dusumea, scari de lemn, balustrade, lambriuri, chiar case de lemn, peleti si brichete pentru centrale termice. La Maldaresti, intr-o zona deosebit de pitoreasca din Valcea, am vizitat fabrica de produse din lemn a firmei SC IONITA COMPANY.

Am considerat necesara o radiografie a acestui proces din cel putin doua motive: pe de o parte, arhitectii si designerii trebuie sa cunoasca realitatile obiective ale industriei, in contextul economic autohton; iar pe de alta, beneficiarii au nevoie de repere calitative, atat in procesul de productie, cat si in etapa montarii unei pardoseli. Deloc in ultimul rand, traseul lemnului de la bustean pana la produsul finit e o poveste interesanta pentru toti adeptii pardoselilor din lemn.

Un showroom absolut necesar

In showroom-ul aflat la intrarea in fabrica e expusa o parte importanta a produselor comercializate. O paleta coloristica foarte bogata a esentelor ne arata cat de generoasa a fost natura cu aceasta zona a tarii: fag, stejar, paltin, salcam, brad, nuc, cires, anin, tei, frasin...  Regasim esentele respective in principal sub forma de parchet, dusumea, lambriuri sau scari, dar nu am putut sa nu remarcam un produs cu totul special, amplasat chiar la intrarea in zona de expunere: o terasa acoperita amenajata in stil japonez. Lemnul este autohton, dar felul in care este prelucrat si finisat cu ulei ne duc cu gandul la podurile construite peste paraurile Extremului Orient, cu rotunjimi specifice conceptului Feng Shui si cu elemente de alama lucind discret. ”Este absolut necesar ca un producator sa aiba un spatiu dedicat, unde sa-si poata prezenta produsele puse in opera, deoarece un site sau niste simple fotografii nu sunt suficiente pentru cei care vor sa simta textura lemnului”, arata proprietarul si managerul fabricii.
Productia de scari a evoluat catre variante care imbina frumusetea naturala a lemnului cu inalta tehnologie: pe treapta, sub un geam de sticla securizata, sunt montate LED-uri care se aprind si se sting pe masura parcurgerii scarii, cu senzori ascunsi in perete care deschid si inchid circuitele.

Portiunile acoperite cu parchet expuse arata nu doar lucrarea finalizata, ci si etapele punerii in opera, adezivii, rosturile de dilatare necesare, toate acele materiale si lucrari pe care clientul nu le vede, dar obligatorii pentru obtinerea unei pardoseli rezistente, care sa-si pastreze aspectul in timp. ”La montaj, este foarte important si ceea ce nu se vede, adica suportul, sapa, bariera de vapori, adezivul. Multi clienti nu considera scump nici parchetul in sine, nici manopera, ci materialele de montaj, al caror rol noi suntem datori sa-l explicam. Clientul trebuie sa inteleaga de ce este necesar rostul de dilatare umplut cu un silicon de culoarea lemnului, de ce folosim un adeziv elastic sau un chit de rosturi, de ce avem nevoie de o sapa de calitate”, explica Viorel Ionita, managerul firmei.

Direct din padure

Lemnul prelucrat la Maldaresti provine din Valcea, din padurile bogate ale zonei, iar procesul de productie incepe de la bustean. Momentul ideal pentru achizitionarea lemnului este 15 septembrie – 15 martie, cand copacul nu este in vegetatie. Dupa 15 martie, are multa seva si nu este recomandat pentru utilizare. Busteanul se debiteaza in functie de produsul care va fi obtinut, urmarindu-se valorificarea maxima, practic in totalitate. La bustean, randamentul este de 50% pentru obtinerea de produse din lemn, deseurile fiind valorificate sub forma de brichete si peleti pentru centrale termice.

Din bustean se ajunge la cherestea, care se paletizeaza separat, pentru scari sau pentru parchet, sub forma de frize (elementele de parchet brute, neuscate). Calitatea cea mai buna e obtinuta din trunchi, caci spre deosebire de partea de mijloc sau varful copacului, in trunchi nu sunt prea multe noduri. Exista o metoda de valorificare si daca privim busteanul in sectiune. Cu un diametru de 5-6 cm, zona medulara sau ”inima” este un lemn de compresie, foarte dur, care nu se valorifica pentru produse din lemn, ci se toaca devenind lemn de foc, pentru uscarea cherestelei in fabrica. La exteriorul busteanului avem alburnul - lemn tanar, de crestere, mai moale, care, de asemenea, este evitat pentru productie. In schimb, zona intermediara, duramenul, este lemnul valoros, perfect pentru un parchet sau o dusumea de calitate.
Cheresteaua paletizata intra in uscator, unde sta timp de 21-28 de zile. Ionita Company dispune de un uscator suedez; suedez este si know-how-ul, deprins de patronul fabricii in timpul unui curs de uscare a lemnului. ”Era in 1999, cand, intrat in aceasta industrie, am avut nevoie de o metoda mai rapida de uscare a lemnului. In acea perioada, putini din Romania puteau usca cherestea de stejar, la o grosime de 50 – 60 mm. Am apelat la Facultatea de Ingineria Lemnului de la Brasov, unde mi s-a spus sa las cheresteaua la zvantat timp de 6 luni, ceea ce nu puteam sa-mi permit, imi blocam productia si banii. Prin urmare, m-am adresat unui mare producator de parchet din Suedia. Am stat la hotel, am platit scolarizarea si intr-o saptamana eram as in domeniu. M-au invatat acolo ce se intampla de fapt in interiorul lemnului. Acum pot baga in gater un bustean taiat de o ora”.

Stiinta uscarii lemnului

Alti producatori prefera sa lase lemnul la zvantat 30-60 de zile, scazandu-i umiditatea in mod natural pana la o anumita limita. Cheresteaua proaspat taiata are umiditatea de 70-80% si, dupa ciclul de uscare, ajunge la 7-9 %, ideal pentru parchet, in conditiile climaterice din Romania. Fabrica de la Maldaresti livreaza parchet cu umiditate de 6-9 %, adaptandu-se unei realitati autohtone. ”Cele mai multe case noi sunt izolate cu polistiren obisnuit, fara difuzie de vapori. Putini sunt cei care au apelat la variante cu grafit, care e mai scump si nu foarte cunoscut. O sa va dau un exemplu edificator despre cat de importanta este umiditatea lemnului, strict legat de umiditatea aerului din locuinta, de faptul ca se locuieste in case etanseizate. Am montat acum ceva vreme, intr-o institutie, un parchet care avea la montaj umiditatea de 8-9% si, dupa un an, am fost chemat pentru ca au aparut rosturi foarte mari. Facand masuratorile, lucrurile s-au clarificat: 12% umiditatea relativa a aerului si 4% umiditatea lemnului. Pe langa motivul aparitiei rosturilor, cei de acolo au inteles in sfarsit de ce se bea foarte multa apa, de ce oamenii se deshidrateaza si au dureri de cap. Lemnul lucreaza permanent si, ca sa limitam acest fenomen, suntem atenti la umiditatea relativa a aerului, evitam variatiile mari. Intr-o atmosfera uscata parchetul se strange, dar, ce este mai grav, sanatatea omului este afectata. Reciproc, intr-o atmosfera prea umeda parchetul se poate umfla, pentru oameni aparand senzatii de disconfort”, arata domnul Ionita.

In uscator se face trecerea de la conditiile din exterior, din atmosfera, la cele din interiorul unei case, cu o umiditate relativa a aerului de 12%, ca extrema. Diferenta este ca in incinta controlata din uscator exista ventilatoare care usuca lemnul in mod accelerat. In plus, lemnului ventilat i se dau spray-uri de apa astfel incat se obtine o umiditate controlata. Cand se porneste ciclul de uscare a lemnului verde, umiditatea aerului din uscator este de 75%, necesara pentru a deschide porii celulelor. In lemn, apa se gaseste sub foma libera si legata (apa intracelulara). Prin uscarea initiala, controlata sau pur si simplu sub un sopron, se elimina apa sub forma libera, pana cand lemnul ajunge la umiditatea de 20%. Abia sub acest procent se elimina apa intracelulara, proces mult mai dificil, de aceea uscarea  trebuie fortata, pentru se ajunge la sub 10%. ”In conditii atmosferice, poti astepta si 2 ani sa se usuce pana la 12-22% (depinde de grosimea cherestelei). Ei bine, intr-un uscator ciclul acesta este de 3 luni. Umiditatea relativa a aerului scade controlat, pana la 12%, iar temperatura creste, treptat, de la 25°C la 60°C”, completeaza domnul Ionita.

Prelucrare si sortare

Dupa uscare, lemnul se lasa 48 de ore pentru revenire si ”odihna”, apoi intra in sectia de prelucrare. Acolo este rindeluit pe cele 4 laturi, rezultand parchetul propriu-zis. Urmeaza trierea pe banda sau la masa de sortare, unde se elimina lamelele cu defecte si se face sortarea pe calitati. Selectia calitatii se face vizual, in special dupa starea suprafetei de uzura. Calitatea I inseamna fibra curata, fara putregai fibros, fara noduri, cu prelucrare perfecta, fara lipsa de material sau ciobituri si, desigur, fara atac de insecte. La calitatea a II-a intra lamelele cu aceleasi proprietati, acceptandu-se si unele mici noduri. Calitatea a III-a admite noduri mai mari, pana la 5 mm pentru parchet  si 30 mm pentru dusumele.

”Nodurile pot fi o problema sau nu. In jurul lor sunt aglomerari de masa lemnoasa, lemn de compresie, cu o umiditate totdeauna mai mare. Daca nodurile sunt exagerate, pot flamba chiar cand se lasa cheresteaua la zvantat. Ca aspect, consider nodurile sunt interesante. Unii clienti se tem ca vor sari, dar se intampla foarte rar, atunci cand sunt insotite de fisuri si mai ales la conifere. Foioasele nu au probleme de acest gen, de aceea acceptam nodurile sanatoase, sortate de asemenea vizual. Daca unele noduri sunt suspecte, lamelele se pot scurta, fiind trecute la alt tip (alte dimensiuni) de dusumea sau parchet. Dar aceasta sortare se face la final, dupa prelucrare, deoarece pana atunci defectele sunt practic imposibil de gasit”, specifica interlocutorul nostru.

In privinta insectelor, lamelele atacate nu sunt acceptate nici la calitatea a treia. Daca se intampla ca acest atac sa fie greu de observat, trebuie spus ca insectele, inclusiv ouale, sunt distruse complet la 45°C, in uscator temperatura ajungand pana la 60°. ”Mult mai frecvent este atacul dupa montare”, arata domnul Ionita. ”Sunt fluturi care intra in casa si gasesc un loc propice in lemnul umed, de obicei cel tanar, alburnul. Conditiile favorabile insectelor sunt aerul foarte umed (65-70% umiditatea aerului), sau eventualele inundatii. De aceea, cand se monteaza parchetul, e obligatoriu un grund de protectie. Sunt parchetari care nu se complica, dau cu mai mult lac si evita acest grund care protejeaza impotriva carilor si insectelor in general. Mi se pare desigur o greseala, deoarece intretinerea cu substante chimice pentru insecte nu are efect pe termen lung”, adauga dumnealui.

Lux si ecologie

Produsele firmei se adreseaza unui public educat in formare. Se poate vorbi de un curent in Germania, si chiar in restul Europei, datorita caruia se evita materialele artificiale, in special cele care etanseizeaza excesiv locuintele. Se inlocuieste tocaria din PVC cu cea din lemn masiv si stratificat, sunt evitate termoizolarile cu polistiren, fara difuzie de vapori. Din tarile Scandinave se extinde o alta tendinta, cea a caselor din lemn. ”Totul trebuie sa dea voie casei sa respire. In Romania, de 12-14 ani s-a mers mult pe PVC si polistiren, iar beneficiarii au ajuns la concluzia ca stau ca intr-un glob de sticla, fara transfer cu exteriorul, fara umidificatoare. Oamenii se imbolnavesc si nu stiu de ce. Pe timpul iernii, cat se porneste incalzirea si nu se mai face ventilatie, umiditatea aerului scade alarmant - cel mai des am intanit 20-25%, dar am avut si cazuri de 12-16%. Pentru un mediu sanatos, este necesar 40 – 60%. La cealalta extrema, avem case construite intr-un an de zile, locuite imediat, cand peretii nu sunt uscati. Bineinteles ca toate acestea afecteaza pardoselile, scarile, lambriurile si toate celelalte elemente de constructie din lemn”, adauga gazda noastra.

Cat priveste optiunile clientilor, 80% dintre ei prefera parchetul, iar 20% dusumelele. Gazda noastra merge totusi pe dusumele, pardoseala pe care si-a montat-o si acasa, din lemn de frasin rosu, cu o venatura deosebita. ”La dusumea poti vedea fibra lemnului integral, de aceea probabil in tarile nordice se prefera dusumele. Exista putine diferente intre frasinul rosu si maslin, desi pretul e incomparabil, maslinul fiind mult mai scump. O esenta cu totul si cu totul aparte e insa prunul romanesc... nu se poate compara cu nimic”.

Probleme si recomandari

Unul dintre aspectele semnalate de interlocutorul nostru a fost relatia cu arhitectii si designerii. ”Arhitectii, cand discuta cu un client, nu sunt la curent cu anumite aspecte si probleme ale productiei si uneori cer lucruri deosebite si la montaj. Cineva mi-a cerut 5.000 mp de parchet de stejar, numai fibra dreapta, numai la lungimea de 600 mm. Arhitectul respectiv nu realizeaza ca procentul la acest parchet este de 10% dintr-un lot si este uimit de nivelul pretului, fara a se gandi daca si noi putem ramane profitabili.

Le mai sugerez arhitectilor sa tina cont in primul rand de suport la proiectarea pardoselii. Cand clientul vrea parchet masiv, sa ia in calcul un suport foarte dur, o sapa profesionala, nu friabila. si nu de 10 cm grosime, cum se intampla, astfel incat ajunge la 8 metri cubi de sapa pentru un apartament cu 3 camere. Asta inseamna o greutate de 12 tone! 3-4 cm de sapa speciala pentru parchet masiv sunt suficienti”, arata Viorel Ionita.

In fine, o alta problema ridicata de gazda noastra priveste modul de accesare al fondurilor europene. „Inteleg ca in prezent o societate care are sediul la tara poate primi un fond european daca dispune de 30% fonduri proprii. Totusi, daca sediul este la oras, cei 30% nu mai sunt necesari. Exista vreo logica? Oricum, decat sa dau 30% avans pentru utilaje, mai bine le cumpar la mana a doua mult mai ieftin. Nu cerem nimic, tot ce am realizat in 16 ani am facut numai cu capital propriu, n-am beneficiat de niciun fond european sau autohton, iar toti clientii nostrii au fost privati. Dar ar fi mai cinstit sa plecam de la regula sanselor egale pentru toata lumea”.
Sisteme profesionale pentru pardoseli