Durham - istoria unui oraș surprinsă în pavaj

Pardoseli » Pardoseli istorice | 07 martie 2018

 

Piețele publice sunt de cele mai multe ori, pe filieră europeană, locuri unde devin vizibile simbolurile unui oraș, ale unui spațiu urban, având un rol extrem de important pentru identitatea comunității respective, chiar dacă aceste piețe au în mod frecvent și un scop practic imediat, de pildă comercial. Iată cum comunitatea unui orășel din nord-estul Angliei, Durham, a decis ca, în cadrul unei renovări a pieței centrale, să se insereze în pavaj și plăci în care sunt inscripționate momente din istoria locului.

 

Aflat pe râul Wear, Durham este un oraș nu foarte mare, dar cu o istorie interesantă, marcat fiind de faptul că aici și-a aflat locul de odihnă veșnică Sfântul Cuthbert; catedrala ridicată în viitoarea urbe a devenit loc de pelerinaj în Evul Mediu, iar în secolul al XI-lea a fost construit și un castel care din 1986 face parte din Patromoniul UNESCO.     

Piața centrală a orașului, poziționată pe malul râului, în linie cu catedrala și castelul, a devenit în timp un important centru comercial al regiunii, mai ales după ce o parte a ei a fost acoperită cu diverse construcții – magazine, tarabe etc. Aici veneau periodic să își vândă produsele, în zile bine stabilite, micii producători agricoli din zonă, măcelarii, pielarii și meșteșugarii, în compania animatorilor de tot felul. În apropiere se aflau un palat regal, care s-a dărâmat între timp, primăria și o mică biserică închinată Sfântului Nicolae, încă în picioare, cu o inconfundabiă siluetă specifică goticului normand. În secolul al XIX-lea, târgurile mari, cu vânzări de animale, se oganizau doar sâmbăta, până la ora 23 când suna clopotul pieței – atmosferă tipică unui oraș provincial tradițional, cu un ritm de viață echilibrat.  Din când în când, totul se dinamiza, precum în timpul marilor sărbători religioase sau, din nefericire, al conflictelor armate (de exemplu Războiul Civil Englez). În 1996, piața comercială a fost refăcută și reinaugurată în prezența viitorului prim-ministru Tony Blair, iar de atunci se organizează un impresionant târg de Crăciun, devenit un adevărat festival.

Zona de aer liber a pieței a trecut în ultimul secol prin mai multe transformări, miza fiind traficul prin această intersecție importantă și, în consecință, amplasarea a două statui: statuia lui Neptun, zeul mărilor, poziționată aici în 1729, și statuia lui Charles William Vane Stuart (1778 – 1854), al treilea Marchiz de Londonderry, din 1861. Acesta din urmă, nobil cu sânge albastru de la vechea monarhie scoțiană, a devenit faimos în secolul al XIX-lea ca soldat și politician, implicat activ în efortul de război al britanicilor împotriva lui Napoleon, inclusiv în Congresul de la Viena din 1814. La cererea orașului, recunoscător marchizului pentru implicarea în economia comitatului, italianul Raphael Monti i-a făcut o statuie de bronz pe care a acoperit-o prin galvanizare cu un strat de cupru – proces revoluționar la acea vreme. Ca anecdotă, se spune că sculptorul a promis un premiu celui care va găsi vreo defecțiune statuii, iar un orb a pipăit-o și a descoperit că, de fapt, calul n-are limbă, deși are gura deschisă. Legenda urbană, puțin credibilă, mai spune că italianul s-a sinucis din această cauză. În fapt, italianul a dat faliment, creditorii au capturat statuia, iar văduva lui Londonderry a trebuit să plătească o ”răscumpărare” pentru ca statuia să fie disponibilă pentru a fi amplasată pe actualul amplasament. Și chiar și atunci, s-au găsit câțiva contestatari, care au găsit statuia prea mare pentru piața orașului – se pare că adevăratul motiv era firea nemiloasă a marchizului, exploatator de copii în minele din apropiere și insensibil la marea foamete din Irlanda anilor 1840.

Revenind, cele două statui au reprezentat un subiect continuu de discuție pentru cei implicați în viața comunității. Statuia lui Neptun a fost îndepărtată în 1923 pentru că reprezenta un pericol pentru trafic, dar ulterior pusă la loc, la protestul vehement al localnicilor. Statuia lui Londonderry a fost dată jos în anii 1960 (pentru reparații și repoziționare), dar a fost pusă la loc. Iar în urmă cu un deceniu autoritățile au crezut că pot în sfârșit să reconfigureze această piață pentru a putea oganiza traficul în zonă, reamplasând statuile – fără succes însă. Piața comercială acoperită din apropiere (organizată într-un trust local) s-a alăturat activiștilor comunitari și toți au insistat pentru refacerea zonei, pavarea ei și confirmarea ca ”punct zero” al orașului. În 2010, primăria a renunțat la orice încercare de modificare a pieței, ținând cont de miile de semnături strânse împotriva proiectelor ei. Mai mult decît atât, a trebuit să facă eforturi financiare substanțiale ca să potolească nemulțumirile, schimbând pavajul învechit. Așa a luat naștere acest frumos pavaj, cu o frumoasă panglică ce traversează piața, spunând o poveste a trecutului urbei, în plăci compozite cu inserții metalice. Putem afla când au fost pavate și iluminate străzile, când a fost construită calea ferată, când a apărut universitatea din oraș. De atunci, cetățenii sunt cu ochii pe autorități. A fost suficient ca anul trecut să fie îndepărtate cîteva dale pentru a se lucra la instalațiile de sub piață pentru ca toată presa locală să vuiască. Iar primăria a răspuns prompt: ”Da, a trebuit să intervenim, dar vă asigurăm că, după lucrări, totul va reveni la normal”. Doar pentru câteva dale...

Sisteme profesionale pentru pardoseli