Deko

ULTIMELE STIRI

Elis Pavaje incepe productia in cea de-a treia fabrica, din nordul Moldovei

Bucuresti 20.09.2017. Elis Pavaje demareaza productia la Sec...

Tendințele în mobilă, în lumina reflectoarelor BIFE-SIM 2017

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă, ...

BIFE-SIM 2017 vă invită să descoperiți fascinanta lume a mobilei!

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă...

ELIS PAVAJE LANSEAZA NOI PRODUSE PENTRU GRADINA

Elis Pavaje a lansat pe piața românească o serie de produ...

Elis Pavaje:lansarea la Stoenești a celui mai mare showroom de pavele, la implinirea a 10 ani

Elis Pavaje a deschis joi, 8 iunie 2017, la Fabrica Stoeneș...

Creștere Bosch cu două cifre la vânzările de scule electrice

Departamentul ”Tehnologie pentru Constructii si Energie”...

Majorare cu 11.7% a cifrei de afaceri pentru compania ELIS PAVAJE in 2016

Bucuresti, 20.02.2017. Compania Elis Pavaje si-a intarit in ...












Hatfield House – un reper al renascentismului englez

Pardoseli » Pardoseli istorice | 12 septembrie 2017

 

La Hatfield House pot fi admirate pardoseli din lemn masiv impresionante, realizate din plăci de stejar montate în șah, sau urmând modele complexe, care fac trimitere la monarhia britanică sau la heraldica nobilimii care a deținut domeniul în ultimele secole. De asemenea, pot fi observate dușumele din lemn de aceeași esență, scări monumentale cu balustrade sculptate, conform uzanțelor stilului Iacobin care a luat naștere aici la începutul secolului al XVII-lea. Modelul de șah este preluat și la nivelul superbelor pardoseli de marmură (albă și neagră), montată în sălile cu rol ceremonial, unde, confom etichetei acelei perioade, regele sau regina își făceau ”intrarea triumfală”, în vizitele periodice acordate celor mai fideli și de încredere supuși aristocrați. Bineînțeles, există aici și pardoseli mai puțin ”nobile”, din piatră – în bucătăria domeniului, care și-au demonstrat însă fidelitatea în numeroasele secole de existență.

 

Originile stilului Iacobin

Timp de aproximativ o jumătate de secol, în perioada 1570 – 1620, cu marjele de rigoare, au apărut în Anglia o serie de reședințe rurale ale marilor familii nobiliare, construite în stil Tudor, Elisabetan și Iacobin, stiluri considerate autohtone britanice, dar influențate de arhitectura europeană continentală, în special cea renascentistă, dar și de manierismul din nordul Franței, Germaniei sau din Țările de Jos, dacă vorbim despre ornamentică. A fost o bună ocazie pentru aceste familii să își etaleze bogăția și influența, respectiv apropierea de monarhie, mai ales că unele dintre case erau gândite și pentru găzduirea periodică a familiei regale (plus întregul alai personal, care însemna de regulă circa 150 de persoane). Aceste case se numeau ”Prodigy houses” și au reprezentat o oportunitate pentru creativitatea unor arhitecți deveniți faimoși, precum Inigo Jones (1573 – 1652), primul arhitect englez (de fapt galez) important, care a aplicat în insulele britanice principiile vitruviene ale simetriilor și proporțiilor. 

Caracteristice acestor palate nobiliare sunt dimensiunile impozante, utilizarea suprafețelor mari vitrate (într-o perioadă în care sticla nu era la îndemâna oricui), o anumită simetrie, turnulețele și combinațiile inedite de gotic și Renascentism. Structura clădirii devine o îmbinare de piatră și cărămidă (uneori doar cărămidă, care începe să fie utilizată tot mai mult) și, spre deosebire de construcțiile similare ca destinație din Europa, nu sunt protejate de fortificații. La interior, casele păstrau acea sală mare în stil medieval, care însă acum era folosită doar pentru evenimente importante, și abordată mult mai decorativ. Scările devin mai largi și mai elaborate, fiind realizate din lemn de stejar sau uneori piatră. Proprietarii folosesc tot mai mult spațiile de la nivelurile superioare, de unde pot admira priveliștea, lăsând servitorilor parterul.

Un stil care a apărut în acest context a fost cel Iacobin, denumit așa în virtutea faptului că a apărut în timpul Regelui James I al Angliei (1603 – 1625) – deși se pare că acesta nu a petrecut prea multe veri în aceste palate. Apărut după ”consumarea” stilului Elisabetan, stilul Iacobin (Jacobean arcitecture) este considerat o etapă secundă a Renașterii engleze, influențate de implicarea numeroșilor meșteșugari și artiști imigranți veniți în Anglia din nordul Europei. Liniile generale ale stilului Elisabetan au rămas, dar a apărut o abundență de coloane, pilaștri și arcade reinterpretate în manieră autotonă, nu neapărat de sorginte clasică. Amenajările interioare au fost marcate de un design de mobilier original și de o artă decorativă de sine stătătoare, de influență flamandă; se menține o atmosferă medievală, cu finisări în culori întunecate şi decoraţiuni sculptate în stil italian, cu ornamente groteşti, embleme și însemne heraldice.

Hatfield House este un exemplu clasic al acestei arhitecturi, apărut prin extinderea și modificarea unei clădiri existente, în stil Elisabetan. Hatfield House este practic un conac situat într-un parc din zona estică a orașului Hatfield, Hertfordshire, construit în 1611 de către Robert Cecil, primul contele din Salisbury și prm-ministrul regelui James I, rămânând de atunci reședina principală a familiei Cecil. Proprietatea cuprinde terenuri extinse și, în afară de conacul propriu-zis, spații construite anterior, supraviețuitoare ale lucrărilor de transformare stilistică. Casa, în prezent aparținând lui Robert Gascoyne - Cecil, al șaptelea Marchiz de Salisbury, este deschisă publicului.

 

Un palat indisolubil legat de Regina Elisabeta I

În Anglia există clădiri impozante, palate în adevăratul sens al cuvântului, care surprind însă turiștii prin titulatura mult mai modestă de ”House”. Explicația ține de etichetă – doar domeniile regale, folosite și azi de Coroana Britanică, poartă numele de palate – Palace, toate celelalte fiind numite ”House” indiferent de istoria locului sau de dimensiunile construcției. Există, desigur, și excepția care confirmă regula – Blenheim Palace, domeniul unde s-a nascut și a trăit în prima parte a vieții sale Winston Churchill.

Reședința Hatfield House a fost construită în 1611 de Robert Cecil, primul conte de Salisbury, care a fost unul dintre cei mai importanți sfătuitori ai Elisabetei I. Cecil a folosit la construcția casei materiale provenite din Old Palace – Palatul Vechi, parte din care este în picioare și astăzi în apropierea casei care face obiectul articolului nostru.

Este vorba de palatul copilăriei Elisabetei I și reședința favorită a acesteia, construit în 1497 de episcopul de Ely, John Cardinal Morton, și rechiziționat apoi de Henric al VIII-lea, odată cu multe alte averi bisericești. Copiii lui Henric, regele Edward VI și viitoarea regină Elisabeta I, și-au petrecut copilăria și adolescența la Palatul Hatfield. Stejarul reginei Elisabeta I de pe proprietate se spune că este locul în care aceasta a aflat că a devenit suverana Angliei, în urma morții surorii ei Mary. Ceea ce este însă sigur e că în noiembrie 1558, Elizabeta a ținut primul ei Consiliu de Stat în Marele Hol al Palatului.

Hatfield House este un obiectiv turistic apreciat tocmai datorită numeroaselor obiecte asociate cu regina, între care mănușile ei și o pereche de ciorapi de mătase – considerați a fi primii de acest fel din Anglia. Marea bibliotecă conține un șir iluminat de 7 metri lungime cu toți strămoșii reginei, începând de la Adam și Eva. O altă atracție importantă se găsește în Holul de Marmură – așa-numitul "Rainbow Portrait" – portretul curcubeu al reginei.

 

Actuala Hatfield House

Succesorul Elizabetei, regele James I, nu a apreciat în mod deosebit palatul și l-a dăruit astfel prim-ministrului Robert Cecil, primul conte de Salisbury, în schimbul domeniului acestuia,Theobalds din Cedars Park, Broxbourne. Cecil era un împătimit al construcțiilor, așa că a demolat trei aripi ale palatului (partea din spate și cele 2 laterale) în 1608 și a folosit cărămizile rezultate pentru a clădi construcția existentă în prezent. Între elementele originale existente și astăzi se numără Marea Scară din lemn sculptat și vitraliul din capela privată.

Descendentul lui Cecil, Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cecil, al treilea Marchiz de Salisbury, a fost în 3 randuri prim-ministru în ultimii ani ai reginei Victoria. Orașul Salisbury (azi Harare) din colonia Rhodesia (azi Zimbabwe) a fost fondat în mandatul său și i-a purtat numele.

Grădinile, acoperind 170.000 m², datează de la începutul secolului XVII, fiind proiectate de John Tradescant, care a vizitat Europa și adus aici cu sine copaci și plante necunoscute până atunci în Anglia. Grădinile includ livezi, fântâni, plante parfumate, cascade, terase, labirinturi. Neglijate în secolul XVIII, au început să fie restaurate în perioada victoriană și acest proces continuă și astăzi.

 

Un domeniu ancorat și în istoria contamporană

Pe parcursul Primului Război Mondial, domeniul a fost folosit pentru testarea primelor tancuri britanice, fiind amenajate aici chiar și tranșee. Pentru a aminti de acest fapt, singurul tanc Mark I ce a supraviețuit conflagrației a fost păstrat la Hatfield între 1919 și 1970, înainte să fie mutat la muzeul tancurilor de la Bovington.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial,  Hatfield House a găzduit primele unități ale Gărzii Civile dedicate reintegrării prizonierilor de război britanici în viața civilă, ambientul luxos al casei fiind considerat benefic în acest scop. Pe 12 iulie 1945, rezidenții de aici au fost vizitați de rege și regină.

 

Sisteme profesionale pentru pardoseli