Mocheta de la A la Z

Mocheta » Mochete | 28 februarie 2012
Datorită suprafeţei lor calde şi moi, pardoselile textile sunt preferate în hoteluri, birouri dar mai ales în spaţiile locuibile. Existența unei largi varietăți de modele, texturi şi formate impune o informare corespunzătoare a beneficiarilor, motiv pentru care inaugurăm cu articolul de faţă un serial dedicat acestor materiale.

Având în comun stratul de uzură constituit din fibre textile, diferitele variante de mochetă se deosebesc totuşi atât prin originea şi modul de fabricare al fibrelor utilizate, cât şi prin modalitatea de fixare a acestora pe suprafaţa suport. Standardul ISO 2424, pe care producătorii trebuie să-l respecte, definește caracteristicile principale ale mochetelor, precum și tipologia. Conform acestuia, pardoselile textile se împart în modele cu păr, respectiv fără păr. Ambele sunt întâlnite frecvent în amenajări interioare, tipul depinzând de destinația spațiului, trafic, buget sau metodele de întreținere preferate.
Pardoselilor textile ”fără păr” (deci fără fibre ieșite în exterior) sunt cele la care stratul de uzură este de cele mai multe ori  identic cu cel suport – ca repere clasice avem mochetele din fibre de cocos ori sisal, respectiv mochetele împâslite monostrat. Totuşi, stratul de uzură poate fi atașat unui material suport, precum în cazul mochetelor împâslite multistrat.
La mochetele ”cu păr”, stratul de uzură este racordat la o ţesătură de fond sau la un strat de bază, variantele rezultate constând în mochete buclate ori tip velur, respectiv combinaţii ale acestora. Caracteristicile estetice și practice ale mochetei depind de lungimea și grosimea fibrelor care ies din stratul de bază, de felul în care sunt grupate acestea. Bineînțeles, stratul de bază își aduce aportul la rezistența întregii pardoseli textile.

După modul de execuție, mai poate fi făcută o clasificare. Astfel, avem mochete:
  • țesute
  • împâslite 
  • lipite şi presate 
  • țesute şi împletite
Modelele cele mai utilizate sunt cele ţesute şi împâslite.

Materia primă

Mocheta este în fond o structură realizată din fibre textile utilizate în stare pură ori prelucrate prin filare. Astfel, pardoselile textile se deosebesc în principal după provenienţa fibrelor utilizate: naturale (de origine vegetală ori animală) şi chimice. Fibrele chimice sunt obţinute fie din celuloză (întâlnite şi sub denumirea de fibre semisintetice) fie pe bază de polimeri sintetici.

Filarea

Răsucirea fibrelor, respectiv filarea este varianta modernă a torsului - una dintre cele mai vechi meşteşuguri cunoscute, în Asia Mică fiind descoperită o sculptură datând din mileniul 1 î. Hr. ce înfăţişează această operaţiune. Materiile prime prelucrate prin această metodă sunt lâna de oi ori de la alte animale, respectiv fibrele textile de provenienţă vegetală precum iuta, inul, cânepa ş.a.. Prima roată de tors de tip modern european provine din anii 1530. Era industriei europene a ţesătoriilor începe însă în 1795, când James Heargraves inventează maşina de tors şi se consolidează în 1789 prin invenţia lui Edmund Cartwright - războiul de ţesut.

Fibre vegetale


Bumbac
Fructul plantei de bumbac este cules, presat în baloturi şi apoi livrat spre prelucrarea ulterioară în ţesătorii. Cele mai propice zone pentru culturile de bumbac sunt Egiptul şi continentul american. Pentru industria mochetei, bumbacul e utilizat aproape exclusiv ca strat de legătură pentru mocheta ţesută, date fiind calităţile sale ridicate de rezistenţă la tracţiune. Fibrele de bumbac folosite ca strat de uzură ”cu păr” nu rezistă însă prea mult la trafic, de aceea nu sunt folosite decât rareori la covorașe, de cele mai multe ori în scop decorativ.

Iută
Se cultivă preponderent în Bangladesh şi se utilizează doar tuplina plantei - spălată, ruptă, curăţată şi apoi toarsă. Iuta are un aport mare în industria pardoselilor (sunt destul de cunoscute la noi covoarele realizate cu acest material); totuşi, dată fiind rezistenţa scăzută la tracţiune, serveşte mai des ca strat suport - pentru linoleum de cele mai multe ori și câteodată pentru mochetele din lână sau polipropilenă.

Sisal şi cocos
Firul de sisal este obţinut din frunzele unei specii de agave, iar cel de cocos din nuca palmierului omonim. Ambele au calități care, inițial, le-au recomandat pentru execuția funiilor și a sacilor. Pregătirea acestor materiale e similară celorlalte fibre textile, dar pe lângă fabricarea mochetei ele servesc şi la realizarea preşurilor de praf. Datorită capacităţii lor ridicate de absorbţie a apei, mochetele din fibre de cocos şi sisal influenţează pozitiv climatul încăperii. În plus, fiind realizate din fibre antistatice, pardoselile din sisal şi cocos nu atrag praful şi se pot curăţa foarte uşor. Trendul actual de folosire preponderentă a materiilor prime regenerabile potenţează şi el cota de piaţă a acestor materiale tradiționale.

Fibre naturale de origine animală

Lâna este un material natural obţinut prin tunderea ovinelor. Cei mai mari producători mondiali de lână sunt Australia, Argentina şi Noua Zeelandă, aportul producţiei europene fiind neînsemnat. Lâna recolatată de pe ovine vii şi prelucrată pentru prima dată se inscripţionează cu marcajul „lână pură virgină”. Deoarece o parte semnificativă a acestui tip superior de lână provine din Noua Zeelandă, pentru piaţa mochetelor din lână este important şi marcajul „Wools of New Zealand”. Mochetele ce poartă marcajul „lână pură” sunt realizate din lână regenerată (care a fost deja prelucrată o dată), sau din lâna recoltată de pe ovine moarte. Calitatea acesteia este desigur inferioară celei descrise anterior.
După recoltare, lâna se spală şi se usucă, apoi se presează în baloturi, fiind în final livrată pentru prelucrare. Un mare avantaj al firului de lână constă, pe de o parte, în capacitatea acestuia de a rezista nealterat la presiune mecanică, iar pe de alta în comportamentul său higroscopic – lâna poate prelua o cantitate de apă de până la 40% din greutatea ei fără a se umezi. De asemenea, o serie de date naturale influenţează comportamentul electrostatic al lânii şi conferă acesteia un efect benefic asupra climatului în încăperi. Folosită în majoritatea tipurilor de mochetă, pentru spații cu trafic intens sau redus, lâna este căutată îndeosebi pe segmentul rezidențial, datorită capacităților termoizolante.

Mătasea este un material natural produs de viermii de mătase. Acest produs nobil se utilizează preponderent în industria confecţiilor, mocheta din mătase fiind cel mai adesea produsă manual, în serie mică. Firul de mătase este singura fibră naturală ce nu mai necesită filare. A nu se confunda cu așa-numita ”mătase artificială” (obținută și patentată în 1885 de Hilaire de Chardonet). Aceasta din urmă, denumită și vâscoză sau relon, este folosită pentru covoare și foarte rar pentru mochetă.

Alte materiale obținute din fibre de origine animală sunt cele din păr de cămile, bovine, caprine etc., folosite fie în stare pură, fie în amestec cu alte tipuri de fibre. Rezultă pardoseli exclusiviste, care sunt concepute deseori ca elemente importante de design interior.

În cazul fibrelor textile deja prelucrate, provenienţa lor se poate identifica prin proba arderii, deoarece fiecare tip de fibre (vegetale, animale, din celuloză sau sintetice) lasă în urma arderii o cenuşă specifică, respectiv produc un miros şi o flacără caracteristice. 
Fibrele naturale vegetale ard uşor, cu flacără deschisă, iar mirosul rezultat în urma arderii aminteşte de hârtia arsă. Cenuşa rezultată e într-o cantitate foarte mică sau lipseşte.
Fibrele textuile de origine animală ard cu flacără deschisă, cenuşa rămasă e gri şi se poate sfărâma uşor. Mirosul aminteşte de cel al părului ars.


Sisteme profesionale pentru pardoseli