Deko

ULTIMELE STIRI

Elis Pavaje incepe productia in cea de-a treia fabrica, din nordul Moldovei

Bucuresti 20.09.2017. Elis Pavaje demareaza productia la Sec...

Tendințele în mobilă, în lumina reflectoarelor BIFE-SIM 2017

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă, ...

BIFE-SIM 2017 vă invită să descoperiți fascinanta lume a mobilei!

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă...

ELIS PAVAJE LANSEAZA NOI PRODUSE PENTRU GRADINA

Elis Pavaje a lansat pe piața românească o serie de produ...

Elis Pavaje:lansarea la Stoenești a celui mai mare showroom de pavele, la implinirea a 10 ani

Elis Pavaje a deschis joi, 8 iunie 2017, la Fabrica Stoeneș...

Creștere Bosch cu două cifre la vânzările de scule electrice

Departamentul ”Tehnologie pentru Constructii si Energie”...

Majorare cu 11.7% a cifrei de afaceri pentru compania ELIS PAVAJE in 2016

Bucuresti, 20.02.2017. Compania Elis Pavaje si-a intarit in ...












Palatul Bánffy din Bonțida

Pardoseli » Pardoseli istorice | 29 decembrie 2016

Palatul Bánffy din Bontida

La Bonțida, o localitate aflată la 10 km de Cluj-Napoca, se află în proces de restaurare (de durată, dar lăudabil, date fiind condițiile – vom vorbi un pic și despre acest lucru) unul dintre cele mai semnificative ansambluri arhitectonice din interiorul Arcului Carpatic, denumit cândva ”Versilles-ul Transilvaniei”. După pagubele irecuperabile din timpul ultimului război și neglijența cu care au fost tratate de către autorități, ce și le-au însușit la instaurarea regimului comunist, superbele clădiri în stil renascentist, baroc și neogotic ale complexului au fost redescoperite spre sfârșitul secolului trecut într-un grad avansat de degradare, iar pardoselile s-au pierdut de multă vreme, cu foarte mici excepții. Poate tocmai de aceea este important să vorbim despre acest castel cu un fabulos potențial; este interesant de văzut ce soluții au fost și vor fi alese în cadrul restaurării, cum vor reuși actorii acestui proiect să reînvie atmosfera nobiliară transilvăneană din secolele trecute.

 

În căutarea luxului pierdut

În perioada lor de glorie, aceste clădiri au fost martorele unor momente fastuoase, rafinate, demne de proprietarii și oaspeții săi, membri ai elitei Imperiului Habsburgic, respectiv Austro-Ungar. Multe decizii importante pentru istoria Transilvaniei au fost luate între aceste ziduri. Este greu să bănuiești, văzând ruinele actuale (parțial recuperate de noii inițiatori ai restaurărilor), frumusețea clădirilor, tumultul și farmecul vieții, eticheta respectată cu strictețe de niște gazde capabile oricând să primească în vizită un membru al familiei imperiale, ori să organizeze un bal sau concert la care să participe nobilimea din provincie. Doar în fotografiile de epocă și în gravurile de secol XIX mai putem admira saloanele somptuoase cu parchet Versailles, fațadele bogat ornamentate în stil romantic sau baroc, perspectivele oferite de clasicismul riguros al parcului adiacent în mijlocul peisajului rustic transilvănean, cu dealuri molcome, păduri și lunci fertile pe lângă Someșul Mic. S-au păstrat, din fericire, zidurile, rezultatul multor secole de construcții și consolidări, respectiv liniile importante ale fațadelor, date de structura solidă. În privința pardoselilor, se mai păstrează doar unele pavaje și scări din piatră, lăsând noilor proprietari sarcina de a readuce măcar o parte din luxul de odinioară. În spațiile recuperate pot fi văzute o serie de pardoseli noi din cărămidă, inspirate de cele vechi degradate, dar acestea sunt relevante doar parțial, pentru zonele mai puțin selecte ale complexului. De asemenea, pot fi observate noile planșee din lemn, care vor servi drept suport viitoarelor finisaje. Trebuie spus că în prezent proprietatea aparține urmașilor familiei nobiliare Bánffy, respectiv contesei Katalin, care trăiește în Maroc, dar de administrare se ocupă efectiv fundația Transylvania Trust, care și-a asumat sarcina de a-l reabilita. De numele familiei Bánffy se leagă istoria multor edificii din Ardeal, cele mai faimoase fiind palatele cu același nume din Cluj-Napoca, Răscruci și, desigur, acesta de la Bonțida.

Palatul Bánffy din Bonțida

 

Principalele edificii

Ansamblul de clădiri în diverse stiluri arhitecturale a apărut aici treptat, în ultimele patru secole sau mai mult. Nu este foarte clar ce soartă au avut primele fortificații, primul castel sau prima reședință nobiliară, eventual cât din ele a fost integrat în ceea ce s-a păstrat până azi. Din Evul Mediu se știe că domeniul Bonțida a fost donat familiei Bánffy de către regele Sigismund de Luxemburg, în 1387, și că s-a construit aici o fortăreață începând cu 1437, pentru a face față răscoalelor țărănești. Nobilii deveniți baroni au putut să construiască o cetate mai mare în 1543, care a fost semnalată în documente de la începutul veacului al XVII-lea. În a doua jumătate a aceluiași secol, ansamblul pe care îl vedem azi a început să prindă contur, datorită comitelui Dionisie Bánffy al II-lea. Acesta, ajuns personaj important în guvernarea Transilvaniei (consilier al principelul Mihai Apafi I), a apelat la indicațiile unui arhitect italian, care a supravegheat ridicarea unor clădiri fortificate, probabil de factură renascentistă. Clădirea principală, în formă de ”L”, a fost înconjurat de ziduri, bastioane și un turn înalt la intrare.

Lucrările vor fi continuate de urmași, unii deveniți ei înșiși guvernatori, care vor construi în stil baroc austriac un manej, grajdul și diferite anexe pentru deservirea domeniului. O contribuție importantă a avut Dénes (Dionisie) Bánffy al IV-lea, care era Mare Comis al împărătesei Maria Tereza. Această parte a complexului, adusă în formă de ”U”, a beneficiat de planurile faimosului (și extrem de bogatului) arhitect vienez Joseph Emanuel Fischer von Erlach. În aceeași epocă a apărut un parc cu statui și fântâni arteziene în stil baroc francez, cu forme stricte, geometrice (sculptor Johannes Nachtigall din Cluj) – amenajare exterioară care din păcate, nu s-a păstrat. Au fost construite o moară în 1820, cu materialele obținute prin demolarea turnului de la poartă, și o nouă aripă în stil romantic englezesc pe la 1850, existentă și azi, deși deteriorată în bună măsură.

Interior Palat Bánffy, Bonțida

 

Voluntariat și strângere de fonduri

La sfârșitul secolului al XIX-lea și mai târziu, până la cel de Al Doilea Război Mondial, domeniul de la Bonțida era considerat unul dintre cele mai frumoase ansambluri arhitecturale din Transilvania. Lucrurile au început să meargă prost în 1944, când a devenit spital militar, iar spre sfârșitul războiului trupele germane aflate în retragere au devastat locul (probabil ca răzbunare contra proprietarului Miklós Bánffy care facilitase negocierile dintre România și Ungaria pentru ieșirea din alianța cu Germania). O nouă lovitură dată acestui monument de istorie și arhitectură a fost transformarea de către comuniști, după 1950, în CAP, fără a beneficia de renovări sau întreținere serioasă, ca să nu mai vorbim de o restaurare efectivă. A existat, ce-i drept, o tentativă în deceniul anilor 1960, dar aceasta s-a limitat doar la consolidarea clădirii principale. Părăsit după 1989, locul a devenit o ruină, pentru ca abia în 1999 să fie date primele semne de interes din partea autorităților române. Este drept, inițiativele au aparținut Institutului Britanic de Conservare a Clădirilor Istorice și Oficiului pentru Protecția Patrimoniului Cultural din Ungaria, în contextul în care monumentul se afla pe lista ”celor mai periclitate 100 de situri din lume”. Prințul Charles al Marii Britanii, Principesa Margareta a României și alte personalități s-au implicat de asemenea în promovarea proiectelor de restaurare, asigurate de Fundația Transilvania Trust, care a înființat aici un centru internațional de specializare în reabilitarea patrimoniului construit. Din fericire, în acești ultimi 15 ani lucrurile s-au schimbat, cu ajutorul celor menționați, stimulându-se voluntariatul și strângându-se fonduri inclusiv prin organizarea de evenimente private sau festivaluri de muzică, care au ajuns destul de cunoscute. Tinerii pasionați, mai mult sau mai puțin specializați, vin și se instruiesc în metode tradiționale de restaurare cu materiale locale, pe principiul intervenției minime, desigur sub coordonarea unor profesioniști. Numărul celor pregătiți aici a trecut de mult de 1.000, avantajul lor fiind că, muncind, primesc și o acreditare a noilor competențe. Astfel, în 2003 a fost reabilitată clădirea Miklós, inclusiv acoperișul care a fost învelit cu țiglă, în 2006-2007 o parte din grajduri și capela, în 2011-2012 clădirea de la intrarea pe proprietate și așa mai departe; deși mai sunt multe de făcut, se poate spune că în prezent cam tot ansamblul este protejat de acoperișuri, ceea ce oferă o oarecare garanție că degradarea clădirilor a încetat și se poate face o amenajare interioară în mod decent. Cum este firesc, nu putem părăsi subiectul fără a face un apel către cei care pot da o mână de ajutor acestui proiect, prin oricare dintre metodele menționate mai sus, de la donații la voluntariat în centrul de excelență înființat la Bonțida, sau pur și simplu plătind un bilet la festivalurile și spectacolele organizate aici.

Sisteme profesionale pentru pardoseli