Pardoselile Bucureștiului medieval

Pardoseli » Pardoseli istorice | 28 februarie 2012
Arheolog Andrei Măgureanu

Pardoselile Bucurestiului medievalSăpăturile arheologice recente din Centrul Vechi al Capitalei au prilejuit descoperirea unor vestigii importante aparţinând ansamblului Curţii Domneşti. Între acestea, la circa 2,10 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare, a fost identificat fragmentul unui pavaj din cărămidă hexagonală, cu latura de 14-15 cm şi având o grosime de 4 cm.

Locul descoperirii

În centrul atenției noastre a fost Strada Soarelui, trasată după scoaterea la mezat a terenului Curţii Vechi în 1798, lucru care se poate observa şi pe planurile istorice ale Bucureştilor. Astfel, pe planul întocmit de F. Ernts la 1789, Strada Soarelui nu apare, însă apare pe planurile din preajma mijlocului de secol XIX, ca făcând legătura dintre străzile Covaci şi Franceză. Ulterior, după amenajarea Muzeului “Curtea Veche”, Strada Soarelui pierde practic legătura cu Str. Franceză.
În  anul 1953, în cadrul unui mare şantier arheologic desfăşurat în mai multe puncte de pe teritoriul Curţii Vechi, în curțile caselor cu nr. 5, 6 şi 7, au fost realizate mai multe sondaje pe Strada Soarelui. Scopul a fost descoperirea şi cercetarea vestigiilor palatului domnesc, despre care se credea că sunt acolo în urma suprapunerii planului parcelării din 1799 cu cel al tramei stradale actuale. De altfel, putem spune că aceste cercetări din anii ’50 ai secolului trecut au dus la descoperirea ruinelor Palatului Voievodal, care se pot admira şi astăzi.

Specifice epocii

Reluarea cercetărilor de pe Strada Soarelui din anul 2011 a prilejuit descoperirea unor vestigii aparţinând ansamblului Curţii Domneşti, între care fragmentul unui pavaj din cărămidă. Pavajul respectiv a fost surprins pe o arie de aproximativ 1,50 m lungime şi 0,50 m lăţime, reprezentând unul dintre cele mai bine conservate fragmente descoperite în ultimele cercetări din Centrul Istoric al Bucureştilor.
Acesta a apărut la circa 2,10 m adâncime faţă de nivelul actual de călcare și este realizat din cărămizi de formă hexagonală, cu latura de 14-15 cm şi având o grosime de 4 cm. Cărămizile sunt dispuse pe două rânduri şi legate cu mortar de var alb, destul de dur. Datarea în secolul al XVIII-lea (asigurată stratigrafic) ne face să spunem că pavajul reprezintă unul dintre cele mai vechi vestigii descoperite în 2011. Probabil, aparţinea Palatului Coconilor, important edificiu din ansamblul Curţii Vechi.
Trebuie remarcat că astfel de pavaje realizate din cărămizi hexagonale sunt specifice mai multor tipuri de clădiri ale epocii respective, ba chiar anterior acesteia. Pot fi întâlnite şi în arhitectura militară, ele fiind documentate de exemplu în cetatea de la Poienari, în turnul edificiului, care datează din secolele XIV-XV. Cetatea Făgăraşului avea, de asemenea, pardoseli pavate cu cărămizi hexagonale. Astfel de pardoseli apar şi în arhitectura religioasă, putând fi menţionate descoperirile de la biserica Creţulescu din Târgovişte, datată şi ea  tot în secolul al XVIII-lea, sau mănăstirile Râmeț, Sf. Sava și Cetățuia.
Pavaje din cărămizi hexagonale apar şi în arhitectura civilă – sunt mărturie cercetările de la Sibiu, în casa nr. 22 de pe Strada Alexandru Odobescu, sau casa nr. 3 de pe Strada Moş Ion Roată.

Secolul al XVIII-lea a fost unul destul de zbuciumat pentru București și în special pentru curtea domnească: un incendiu în 1718, un cutremur ceva mai târziu, apoi războiul ruso-turc din 1768-1774. În urma acestor evenimente, Curtea Veche este treptat părăsită și devine ruină. Cu atât mai mult, se cuvine să privim cu deferență aceste dovezi ale unui trecut neliniștit, dar preocupat de estetică.
Sisteme profesionale pentru pardoseli