Deko

ULTIMELE STIRI

Elis Pavaje incepe productia in cea de-a treia fabrica, din nordul Moldovei

Bucuresti 20.09.2017. Elis Pavaje demareaza productia la Sec...

Tendințele în mobilă, în lumina reflectoarelor BIFE-SIM 2017

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă, ...

BIFE-SIM 2017 vă invită să descoperiți fascinanta lume a mobilei!

BIFE – SIM, cel mai mare târg internațional de mobilă...

ELIS PAVAJE LANSEAZA NOI PRODUSE PENTRU GRADINA

Elis Pavaje a lansat pe piața românească o serie de produ...

Elis Pavaje:lansarea la Stoenești a celui mai mare showroom de pavele, la implinirea a 10 ani

Elis Pavaje a deschis joi, 8 iunie 2017, la Fabrica Stoeneș...

Creștere Bosch cu două cifre la vânzările de scule electrice

Departamentul ”Tehnologie pentru Constructii si Energie”...

Majorare cu 11.7% a cifrei de afaceri pentru compania ELIS PAVAJE in 2016

Bucuresti, 20.02.2017. Compania Elis Pavaje si-a intarit in ...












Pardoselile ”calde” și pardoselile ”reci”

Finisaje si intretinere » Finisaje si intretinere | 17 martie 2017

Ioana MirceaIoana Mircea, Urbanist Peisagist
Pe măsură ce vremea se încălzește, tindem să ne mutăm activitățile din ce în ce mai mult către exterior, pe terase, în balcoane sau grădini. Luna martie marchează de obicei acest moment de tranziție și este ideală pentru planificarea din timp a unor modificări sau amenajări pentru sezonul cald.

 

În căutarea finisajului ideal


Pardoseala

Unul dintre cele mai importante aspecte ale amenajării unor astfel de spații, expuse de multe ori intemperiilor și diferențelor mari de temperatură între anotimpuri, este finisajul suprafețelor circulabile. Pentru a putea fi utilizate cât mai mult de-a lungul anului și a rezista trecerii timpului, materialele utilizate trebuie să îndeplinească o seamă de criterii.

În primul rând, este important ca suprafața lor să aibă o bună aderență, pentru a preveni alunecarea accidentală, chiar și în condiții de umezeală. De asemenea, finisajul trebuie să fie ușor de curățat și întreținut și, nu în ultimul rând, să aiba o inerție termică scăzută. Nu este deloc un lucru plăcut ca, vara, în timpul zilei, suprafețele de circulat să se încingă la extrem, ca apoi seara să radieze căldura acumulată.

Astfel de parametri servesc la selectarea situațională a finisajului, în funcție de expunerea zonei amenajate, de destinația sa și estetica amenajării, de timpul și bugetul alocat întreținerii. Chiar dacă finisajul ideal, ce întrunește perfect toate criteriile, nu există încă, diversitatea opțiunilor actuale și combinațiile ce pot fi obținute compensează din plin.

Un prim mod de a le diferenția este acela de a le împărți în finisaje ”calde” și finisaje ”reci”,în funcție de comportamentul lor în raport cu diferențele termice. Este o modalitate de clasare ce ține strict de percepția umană a temperaturii. Astfel, deși două materiale au exact aceeași temperatură, cea ambientală, în funcție de proprietățile lor fizice – inerție termică, porozitate, masivitatea termică, căldura specifică, par a avea la atingere temperaturi diferite. Expusă la soare, o bucată de metal sau de piatră va părea mereu mai caldă decât o bucată de lemn, în timp ce iarna, la temperaturi scăzute, metalul sau piatra vor părea mai reci decât lemnul. Drept urmare, finisajele ce tind mereu către extreme sunt finisajele reci, în timp ce finisajele calde tind să se păstreze în parametri mai apropiați de confort termic.

La prima vedere, alegerea pare simplă: optăm pentru finisajele calde, deoarece tind să estompeze extremele. Următoarea selecție de finisaje va demonstra însă că acest criteriu nu este unicul necesar pentru o amenajare reușită.

 

Finisaje calde

 

Deck-ul  este un tip de finisaj ce a crescut mult în popularitate în ultimii 10 ani, în special pentru amenajarea teraselor și a zonelor de lângă piscine. Materialul din care este realizat cu preponderență este lemnul, de diferite esențe, având ca alternativă compozitul din lemn cu plastic (WPC) care îi imită uneori aspectul și textura.

Esențele lemnoase variază de la cele exotice, din lemn de teak, massaranduba, ipe sau garapa, până la cele din rășinoase sau frasin termotratat, ce necesită întrețineri mai frecvente, dar au și un preț mai accesibil. Deck-ul din esențe tari rezistă cel mai mult în timp, datorită durității sale fiind mai puțin sensibil la schimbările climatice sezoniere, iar culorile sale rămân vii mai multă vreme. Indiferent de esență însă, sunt necesare întrețineri periodice sub formă de curîțare, șlefuire și protejare cu ajutorul unui lac sau ulei pentru protecție UV sau umiditate.

Deck-ul este o metodă de finisare cu un montaj rapid și ușor, al cărui nume provine de la corespondentul în engleză al cuvantului „ponton”, ce descrie cel mai bine astfel de amenajări cu structuri proprii, supraînălțate, din lemn, PVC sau profile metalice.

Elementele cu care poate fi realizat diferă ca formă, textură și metodă de montaj, de la pătrate de mici dimensiuni la rigle profilate de până în 2,5 m lungime sau chiar mai mult. Toate tipurile de deck pot fi realizate din lemn sau din WPC și pot avea suprafață netedă sau pot prezenta striații și caneluri anti-derapante, extrem de utile. În cazul elementelor rectangulare, această textură are și un rol estetic, schimbarea orientării canelurilor generând un interesant joc vizual.

Diferențe apar și la nivel de prinderi, în funcție de forma în care se prezintă deck-ul sau materialul. Dalele pătrate din lemn sau PVC au de obicei inclusă o substructură din plastic rezistent cu prinderi reciproce, ca și cele din WPC, care uneori pot avea și caneluri laterale tip nut/feder. Riglele din lemn au o bună flexibilitate de montaj, putând fi montate atât pe forme drepte, cât și pe forme organice, cu serii de curbe accentuate, folosindu-se conectori special concepuți sau șuruburi din inox.

Esențial pentru orice deck, însă, este substratul pe care va fi montat, ce trebuie să-i asigure în mod uniform portanța și planeitatea sau panta necesară scurgerii apelor. Acesta poate fi o platformă betonată, sau un substrat din pietriș compactat, pe care se va instala sistemul de montaj, pentru ca deck-ul să nu fie niciodată în contact direct cu subtratul și să permită scurgerea rapidă a apei din intemperii.

Distribuitorii unor asemenea produse pun la dispoziția montatorilor și elementele de substructură, precum suporturi din PVC cu înălțime ajustabilă, lamele și rigle pentru susținere, profile metalice, dar și conectori și elemente de montaj ascunse, precum cleme din inox, pentru ca suprafața generală să fie continuă și neperforată de vreun șurub. Toate acestea fac ca montajul unui deck să fie ușor și sigur de realizat, cu o marjă scăzută de eroare pentru montator. Dezavantajul, însă, este că astfel de profile și conectori ridică prețul produsului cu cel puțin 30 - 40% din valoarea inițială, făcându-l mai greu de digerat pentru unii beneficiari, ce recurg în final la priceperea meșterului pentru a face economie. Abordare greșită deseori, întrucât rezultatul final realizat în acest mod poate să nu se ridice la așteptările inițiale.

Per total, deck-ul este un material cu un aspect estetic ridicat, cu mententanță destul de ridicată, ce permite amenajarea rapidă a teraselor și marginilor de piscină. Unii producători și distribuitori autohtoni îl asimilează însă categoriei de parchet din lemn pentru exterior, ce pare o noțiune puțin mai familiară și prietenoasă pentru clienți.

 

Gazonul artificial este un trend ceva mai nou pe piață, părerile despre acest produs fiind împărțite. Pe de-o parte el permite înverzirea rapidă pe durata întregului an a suprafețelor pentru terase, balcoane și locuri de joacă, poate chiar și pentru anumite zone din grădină. Mai mult, întreținerea este una minimă, fiind necesară curățarea ocazională de frunze și resturi organice sau spălarea cu furtunul, iar tehnologia a avansat într-atât încât texturile și culorile puse la dispoziție sunt extrem de naturale și prietenoase. Pe de altă parte însă, gazonul artificial nu are unul din avantajele majore ale vegetației: răcorirea și umidificarea aerului în sezonul cald, îmbunătățirea generală a calității aerului prin rentenția de praf și generarea de oxigen. Suprafețele cu gazon artificial se încălzesc pe timpul verii, fiind din acest motiv nu tocmai plăcute la atingere în acele momente în care căutăm cu orice preț umbra și răcoarea vegetației. Este totuși o alternativă de „înverzire” mai ieftină decât cea a unei terase verzi, cu toate subsistemele necesare înființării și întreținerii acesteia. În final, se reduce totul la o problemă de gust.

Gazonul artificial este produs în role cu lățimi variabile, iar montajul se face prin suprapunerea și lipirea marginilor fâșiilor, după instrucțiunile fiecărui tip, ținându-se cont de direcția fibrelor. Deși pare ușor la prima vedere, planul de montaj trebuie atent gândit pentru a evita risipa de material și aspectul inestetic ce poate fi generat de alăturarea greșită a fâșiilor, cu direcții diferite de „creștere” a firelor. Se recomandă montarea pe șapă betonată, care să asigure planeitatea suprafeței, ori diferențele de nivel dorite, după caz, sau pentru grădini pe un substrat bine compactat din pietriș, care să dreneze surplusul de apă.

Pe piața românească există o gamă destul de redusă de astfel de produse care să fie la o calitate superioară. Majoritatea celor distribuite de marile lanțuri sunt dintr-o gamă inferioară sau medie, ceea ce se traduce prin materiale cu o textură plastică, un grad mai mare de rigiditate a fibrelor, decolorare în decurs de câțiva ani sub acțiunea razelor UV etc. Există însă și câțiva distribuitori de gazon special conceput pe game pentru activități sportive, de relaxare sau în scop decorativ, cu fibre mult mai moi și mătăsoase, ce imită chiar comportamentul firelor de iarbă de a se ridica lent după ce au fost călcate și cu rezistență mare în timp la decolorare - evident, cu prețuri pe măsura calității oferite.

Vom continua în episodul următor cu o analiză a pardoselilor ”reci”: pavaje, beton amprentat, pietriș stabilizat.

Sisteme profesionale pentru pardoseli