Pardoselile de lemn în 2019

Parchet » Parchet | 14 martie 2019

 

Pardoselile din lemn sunt clasice prin excelență, alături de cele din piatră sau ceramică; aspectul lor depinde în prea mare măsură de esențele de lemn folosite, prin urmare apare întrebarea firească: ce se mai poate inova? În mod surprinzător, noutățile apar tot timpul, fiecare an venind cu perspective noi asupra modului în care lemnul este debitat, finisat, colorat, pus în operă, integrat într-o amenajare interioară. Astfel, putem vorbi periodic de trenduri în acest domeniu, fără a avea senzația că lucrurile ar putea rămâne pe loc vreodată. Am încercat aici să trecem în revistă trendurile lui 2019, obsevate la principalele evenimente europene de la acest început de an.

 

Pornim prin a remarca faptul că aspectul de lemn, în numeroasele lui variante, este căutat cu insistență în industria pardoselilor, inclusiv de către producătorii de pardoseli elastice, laminat, textile, ceramice. Lemnul este, deci, la modă, împărțindu-și piața cu aspectul mineral, de rocă, și acesta în variante numeroase. Tehnologia, chimia modernă ne permit să obținem o mulțime de culori și nuanțe, fără senzația că am ieșit din decor într-o zonă a artificialului, ba din contră, că am potențat naturalețea materialului. Ca trend general, se mizează pe materiale și finisaje naturale, organice, care să dea în același timp senzația individualității. Vorbim nu neapărat despre laminat, unde aspectul este creație pură, ci mai ales de zona de finisare a parchetului cu strat final din lemn curat. Adevărul este că două bucăți de lemn nu pot fi identice, așa că fiecare acoperire cu parchet are propria sa amprentă; ei bine, se poate mai mult!

 

Gri și nuanțe deschise

În privința cromaticii, vom începe cu culoarea gri (mai degrabă o non-culoare), tot mai des întâlnită în ultimii ani, inițial sub influența designului scandinav, minimalist, și a tendințelor spre arhaizat (albul vopsit și ”uzat” sau ”spălat”). Se creează o suprafață neutră, care poate deveni fundal pentru orice de amenajare; singura rezervă este că, dacă se folosește în exces, devine obositoare, ca și cum ai trăi într-o casă din beton aparent. Altfel, deși vorbim de o culoare rece, efectul este unul relaxant și se potrivește spațiilor care trebuie să confere o atmosferă familiară, deschisă, care trimite în același timp către tradiție și modernitate, tinerețe, chiar boemă. În America, inedit este faptul că trendul a început dinspre Coasta de Vest, din California, unde soarele chiar nu are nevoie de o potențare. În prezent, se merge pe varianta de gri ”driftwood”, de lemn ținut în apă mult timp, cu tonuri și nervuri care îi dau profunzime, o perspectivă tridimensională. Griul și bejul (fosta dominantă) se pot combina într-o nouă culoare, care deja a primit un nume: ”greige”. Aportul de maro face ca în dormitoare să se creeze o atmosferă proaspătă, iar în camerele de zi una elegantă. Nu prea mai întâlnim culorile aprinse portocaliu și roșcat ale lemnului de stejar sau cireș lăcuit, tendința fiind mai degrabă spre lemn crud, care să semene cât mai mult cu stadiul de proaspăt tăiat, eventual finisat în nuanțe închise, mate sau satinate (fără a fi excesiv de lucioase). În mod particular, se poate opta pentru o nuanță asemănătoare mierii, ceva mai închisă, care este o nuanță naturală, caldă, mai degrabă clasică decât în tendințe, și care probabil nu se va demoda niciodată.

În afară de nuanțele de gri, celelalte culori sunt folosite în tonuri extreme - cele mai închise sau cele mai deschise. Luminozitatea pardoselilor este apreciată în mod deosebit, dar fără luciu, care are două dezavantaje: deranjează privirea și este asociat de regulă cu lipsa de aderență, în contextul în care siguranța traficului este obligatorie. Dar în designul actual se cere multă lumină, deși se credea la un moment dat că nuanțele foarte deschise sunt depășite, fade, fără perspectivă. Acum, din contră, luând în seamă noile tendințe de amenajări interioare, inclusiv mobilierul, culorile deschise la nivelul pardoselilor au fost resuscitate; vorbim în general de galbenul sau bejul pal, practic nuanțele lemnului natur cu mici tente date de tratamentele pentru finisare. Luminozitatea este căutată, văzută ca o eliberare, cu posibilități de amenajare nesfârșite, indiferent de stil: elegant, modern, rustic, domestic, industrial, etc. Se poate alege o esență de stejar, arțar, fag, sau bambus cu nuanță deschisă, iar dacă, după un timp, se dorește o culoare mai închisă, schimbarea se poate face fără probleme. Invers, schimbarea se face mult mai greu, uneori este imposibil dacă stratul de uzură nu este suficient de gros. Și da, o cameră cu pardoseli deschise, având dușumele de dimensiuni mari, pare mult mai spațioasă.

Culorile închise sunt încă apreciate, deși pe acest fond se evidențiază mai clar zgârieturile, imperfecțiunile și urmele de praf, iar camerele par mai mici cu o asemenea pardoseală. Se poate face o comparație: de ce nu se cumpără mașini de culoare închisă în zone deșertice? Poate că tocmai din acest motiv. Dar pentru spațiile atent întreținute, care se doresc apreciate pentru eleganță... culorile închise sunt în regulă. Unii designeri sunt de părere că pardoselile închise ”și-au cam trăit traiul”, dar... viitorul ne-o va dovedi sau nu. Mai clar este însă următorul trend: combinații între diferite esențe, unele chiar în contraste extreme. Asta da personalizare!

 

Texturi rugoase, lemn recondiționat

Se mai poate vorbi despre o tendință către texturi care sugerează prelucrarea manuală. Aceasta poate oferi senzația de unicitate, de personalizare, atât de căutată. Se dorește câteodată un aspect periat, alteori unul mai rugos, sau unul de-a dreptul neuniform (dar nu exagerat, din motive de siguranță). Și ce facem cu toată această tehnologie de șlefuire, care a ajuns la performanțe microscopice? O folosim, pentru că oamenii vor dori totdeauna o pardoseală cât mai netedă. În fond, vorbim de niște tendințe, nu de obiceiuri de consum. Iar efectele personalizate le vom obține din structura materialului, de exemplu din lemn la care inelele sunt mai vizibile, chiar cu noduri, și potențând totul cu pigmenți și alte tipuri de tratamente, unele din fabrică, după rețete secrete. O atenție sporită din partea aplicatorilor va fi necesară la noduri, pentru că acestea se pot desprinde, pot apărea crăpături. Dar aplicatorii au la dispoziție adezivi și chituri care rezolvă situația – cu ceva efort, dar se poate.

Zgârieturile, arsurile, găurile de viermi și alte distrugeri fac parte din arsenalul estetic al producătorilor din acești ani, care plătesc sume bunicele pentru lemnul recuperat din clădiri demolate. În Vest este o adevărată afacere să vinzi lemn vechi – dar nu foarte vechi. Cu trecerea timpului, lemnul devine extrem de greu de prelucrat, de dur, pentru că se mineralizează. Culmea este că efectele de degradare sunt create uneori și intenționat, în fabrică, pe lemn recoltat recent. Dacă efectele sunt naturale... prețul este mai mare, pentru că tratamentele sunt mai multe și mai scumpe, iar rezultatele mai credibile, desigur. Ceea ce se evita odinioară, azi se caută cu bani mulți! Și mai ales de către tineri și oameni educați, care își doresc mai intens personalizarea unei amenajări, având în același timp sentimentul că folosesc materiale reciclate, înscriindu-se în curentul Eco. Într-adevăr, o placă de parchet din lemn reciclat, care are o sută de ani sau mai bine, poate spune o poveste.

Să ne îngrijorăm că vom călca de acum încolo doar pe pardoseli care mai de care mai distruse și reparate? Nicidecum! Un parchet de lemn bine șlefuit va rămâne clasic, poate cu mici variații privind granulația ultimei șlefuiri, care să îi dea o texturare mai mult sau mai puțin accentuată. Dar el va rămâne prima opțiune pentru majoritatea beneficiarilor unei pardoseli de lemn natural. Putem discuta aici cât de lucios va fi. Aspectul satinat este un compromis între lucios și mat – pe o scară de la 1 la 10, să zicem că satinatul are nota 4 ca grad de luciu. În prezent, există o apetență mai mare pentru aspectul mat, care în acest deceniu a fost imbatabil, dar cu siguranță într-o zi se va reveni la un pic de strălucire în plus. Revenind la aspectul mat, finisarea cu ajutorul uleiului a cunoscut o revigorare puternică în acești ani, iar tandemul mat – ulei va continua să fascineze.

 

Modele, dimensiuni

A venit rândul dimensiunilor și modelelor. Deși se caută dimensiuni mai mari, nu se poate vorbi despre o preferință anume. Întâlnim uneori plăci de lățimi și lungimi extreme (parcă există o competiție: cine are cea mai mare scândură de dușumea?), dar și de dimensiuni mici, cu lamele gen parchet industrial, sortiment care revine la modă cu forță în anii aceștia. Oricum, ar arăta ciudat ca un hol să fie acoperit cu doar una sau două panouri imense. După unii specialiști, se merge pe o medie de 15 – 20 cm lățime și 60 – 120 cm lungime, avantajoasă atât pentru beneficiari, cât și pentru montatori. Originale sunt mai degrabă acoperirile cu parchet de lățimi diferite, montate în stil englezesc, ceea ce creează un model interesant, surprinzător – dar este greu de presupus că va deveni un trend.

Bizotul sau șanfrenul (teșitura oblică, perimetrală a plăcii de parchet) reprezintă opțiuni viabile, atâta timp cât sunt mai discrete, fără a ieși prea mult în evidență și fără a crea probleme pentru întreținere. O suprafață perfect netedă pare însă de preferat.

La capitolul modele, apare veșnica întrebare: chevron sau ”os de pește”? Primul are lamela în formă de paralelogram, celălalt în formă de dreptunghi. Cel din urmă este mai popular pentru că este mai accesibil, de aceea va fi mai des montat în casele celor tineri. Ambele sunt disponibile acum în formate mult mai mari, potrivite încăperilor spațioase. La fel de popular este și montajul ”englezesc”; o idee interesantă este montajul pe diagonală, nu de-a lungul laturii unei camere. Este mai mult de muncă, dar efectul este spectaculos. Toți admiră acest tip de pardoseală, având senzația că văd ceva deosebit, personalizat.

Ca esențe, ce se mai poate spune? Acestea sunt, cu acestea defilăm. Pigmentarea și finisarea au devenit atât de evoluate, încât uneori cu greu îți dai seama de esență, dacă producătorul dorește asta. Un trend care durează de câțiva ani continuă: pluta. Are un aspect unic, greu de reprodus, și și-a dovedit rezistența în timp. De asemenea, bambusul are o revenire, în formate care să îi accentueze caracteristicile naturale, organice (în fond, bambusul este mai degrabă iarbă decât lemn...). Singura lui problemă, deja cunoscută, este comportamentul la umiditate: preferă o atmosferă caldă și uscată.

Cam acestea sunt aspectele observate în privința pardoselilor interioare din lemn. Oricum, ceea ce vezi într-un showroom sau la o expoziție nu reprezintă și preferințele majoritare. Ele sunt propuneri, în definitiv, care se dovedesc de succes sau nu. În funcție de comenzi, piața își stabilește singură evoluția. Iar trendurile... sunt doar trenduri. Ele arată mai degrabă influențe, într-o industrie a lemnului care rămâne suficient de conservatoare. 

Sisteme profesionale pentru pardoseli