Pardoselile si umiditatea constructiei

Suport si adezivi » Sape | 22 august 2012
Pardoselile si umiditatea constructieiUna dintre problemele importante pe care le întâlnește un montator de pardoseli pe un șantier, cu precădere la o construcție nouă, este umiditatea șapei. Totuși, nu este suficient ca atenția acestuia să se limiteze la starea stratului suport, deoarece apa poate interveni în mod nefericit din foarte multe surse, în contextul în care o construcție este alcătuită în cea mai mare parte din materiale higroscopice (cu o capacitate ridicată de a absorbi umiditatea din aer) șI supuse fenomenului de capilaritate.

Trei ani de umiditate în exces

O construcție conține din abundență apă nelegată chimic, în materialele care sunt în majoritatea lor poroase, higroscopice și permit fenomenul de capilaritate. Prezența apei determină, în consecință, variații dimensionale ale materialelor, ale densităților acestora și chiar ale conductivităților termice, cu efecte asupra modului în care lucrează celelalte materiale puse în operă pentru finisaje. De asemenea, după finalizarea lucrărilor, umiditatea prezentă într-o construcție influențează durabilitatea elementelor componente, care sunt supuse unui proces continuu de coroziune, deteriorare prin îngheț/dezgheț, umflare /contracție, dezvoltarea unor organisme dăunătoare atât materialelor, cât și celor care locuiesc sau muncesc în clădire.
Iată de ce specialiștii recomandă ca, asigurată fiind protecția optimă împotriva umezelii, darea în folosință a unei clădiri să se facă totuși doar după ce sunt asigurate condiții favorabile de uscare naturală sau artificială, deoarece umiditatea inițială este necorespunzătoare din perspectiva condițiilor de igienă șI confort. Măsurătorile arată că echilibrul de umiditate al unei construcții este atins abia în al treilea an de exploatare.
În funcție de umiditatea relativă a aerului, construcția are o umiditate cu un echilibru dinamic, de aceea se intervine prin diferite metode de control: materiale impermeabile, bariere de vapori, substanțe hidrofuge, pante de scurgere, sisteme de drenare, sisteme constructive care încearcă evitarea condensului. În etapa de șantier se folosesc cu succes aeroterme care accelerează în mod controlat uscarea construcției, iar, înainte și în timpul execuției finisajelor, sunt folosite cu succes dezumidificatoarele. Unii specialiști în dezumidificare raportează extragerea a 5 litri de apă / metru pătrat de construcție (în primele câteva săptămâni), pentru a ajunge la situația propice execuției cu succes a finisajelor (pardoselilor) și a o face potrivită locuirii ulterioare.

Majoritatea aspectelor sunt destul de evidente când vorbim de umiditate, sau... așa credem noi. De exemplu, o șapă pare uscată, dar aceasta doar la suprafață; în realitate, poate avea o umiditate de 4%, dublu față de cât ar trebui. Iar problema apare abia după câteva luni de la montarea parchetului, ceea ce înseamnă că este deja târziu, daunele fiind deja vizibile și remediabile doar cu alte cheltuieli – în cel mai fericit caz, pentru că sunt situații în care parchetul trebuie înlocuit complet.
Dinu Crețu - DC Group Dezumidificare

Apa de constructie

De unde provine această apă? Majoritatea materialelor sunt puse în operă prin procese tehnologice umede: betoane, zidării, tencuieli, placaje cu mortar etc. Varul degajă apă în timpul procesului de întărire. De asemenea, unele materiale capătă o umiditate suplimentară în timpul depozitării în aer liber, mai ales în timpul sezonului rece. Suplimentar, în timpul șantierului mai pot interveni o multitudine de alte surse de apă: precipitații (ploaie, zăpadă, rouă), umiditatea proprie terenului care influențează prin capilaritate sau evaporare (și absorbția de către materialele higroscopice), defecțiuni ale instalațiilor etc. Toate acestea au drept consecință o construcție umedă. Mai trebuie spus că precipitațiile influențează umiditatea construcțiilor insuficient protejate în zonele de fațadă, chiar dacă învelitorile sunt montate. Vântul deviază picăturile, care ajung pe fațadă și, din cauza rafalelor, sunt supuse unei presiuni pulsatorii, rezultatul fiind o umezire suplimentară a construcției, mai ales când există rosturi sau fisuri. Cum spuneam, multe materiale de construcție (beton, cărămidă, betoane ușoare etc.) sunt poroase, conțin celule, goluri umplute cu aer sau lichid, care comunică sau nu între ele și cu exteriorul. Foarte multe dintre ele variază dimensional în funcție de conținutul porilor, de umiditatea care poate fi absorbită în stare lichidă (prin capilaritate) sau sub formă de vapori – care pot condensa foarte ușor. După atingerea umidității de echilibru higroscopic, materialul mai poate primi doar apă în stare lichidă, dar până atunci trebuie făcut ceva concret pentru a controla fenomenul: o dezumidificare controlată.
Sisteme profesionale pentru pardoseli