Pavaje de exterior

Pardoseli » Industriale | 22 august 2012
Pavaje de exteriorPiatra cubică rămâne

După 1990, când edilii Bucureștiului au început să refacă anumite artere rutiere, înlocuind cu asfalt piatra cubică rămasă din perioada interbelică și chiar mai veche, au apărut și primele reacții ale cetățenilor la bănuiala că acea piatră ar fi scoasă și vândută în Occident. Era un prim semn că acest material pentru pavaj, cu care romanii și-au construit faimoasele drumuri acum 2000 de ani, este încă apreciat și are un viitor, chiar dacă este detestat în egală măsură de șoferi și de purtătoarele de tocuri înalte.

Reevaluarea unui material

După ce ani de zile au fost denigrate bulevardele din nordul Capitalei pentru gropile formate aici, piatra cubică (pe care au pășit familia regală a României, dar au călcat și tancurile sovietice), a fost scoasă și depozitată ca având valoare de monument istoric. A fost găsită montată pe pat de nisip, dar cu o fundație de beton, un material încă nou la acea vreme. Ei bine, piatra nu a fost vândută în Occident, ci a fost folosită pentru pavarea centrului istoric al Bucureștiului, o zonă pietonală cu restaurante șI cluburi devenită deja la modă. Aerul retro al spațiului este completat de această piatră adusă, se pare, pe la începutul secolului trecut, tocmai din Italia. Nu a putut fi recuperată în totalitate, ci doar în proporție de 60-70% din cei aproximativ 5.000 de metri cubi, sufficient pentru a aprecia acest gest din perspectivă economică și culturală.

Gestul nu este singular – de pildă, în Piața Unirii din Brașov s-a renunțat la asfalt în câștigul pietrei cubice, în aceeași idee de a reintegra strada într-un context arhitectural valoros. La Alba Iulia, piatra existentă în zona istorică a fost refolosită pentru refacerea traseelor vechii cetăți. Este un gest corect, deoarece piatra cubică a fost unul dintre semnele modernizării orașelor României chiar din prima perioadă a domniei lui Carol I. În București, drumurile erau pavate deseori în paralel cu trasarea șinelor de tramvai, începând cu 1894, data lansării primului tramvai electric în București. Practic, acesta era materialul cel mai bun la vremea respectivă pentru a acoperi străzile circulate de trăsuri sau auto mobile, asfaltul fiind considerat încă scump și nu de foarte bună calitate. Din păcate, cea mai mare parte a acestui patrimoniu s-a pierdut, parțial prin scoaterea lui fără a se încerca o recuperare, parțial prin acoperirea cu asfalt. Aceasta în contextul în care Occidentul adoră și acum acest material și îl folosește din plin, căutând orice resurse – inclusiv din Orientul Extrem, căci... piatra e piatră, important e să fie mai accesibilă ca preț.

Desigur, nu va mai fi folosită pentru marile bulevarde, dar va înnobila străzile secundare, aleile, piațetele și terasele publice sau private, ba chiar grădinile caselor cu valoare imobiliară. Granitul sau andezitul sunt materiale dure, greu deteriorabile, la care praful și murdăria nu aderă iar, în urma tratării de suprafață, capătă un aspect greu de egalat. Un
alt avantaj este faptul că se pot realiza alei curbe șI modele diverse pornind de la aceeași formă a pietrei.

Din nou pe strazile Bucurestiului

Așa cum vedem la lucrătorii din centrul vechi al Capitalei, pe care i-am surprins în plină acțiune, nici montajul nu este dificil: piatra cubică se așează pe pat de nisip, care se afânează în prealabil, sau pe beton semiuscat. Pentru mai multă stabilitate, montarea se face peste un strat de beton, eventual precedat de încă un strat de balast compactat (20 cm). În rest, se folosește ciocanul sau compactorul, având grijă ca între pietre să rămână rosturi de 1-2 cm. Aceste rosturi pot fi umplute cu nisip amestecat cu ciment, care se va întări în timp sau după o scurtă inundare.
Piatra cubică este pavajul preferat în Germania pentru refacerea zonelor cu valoare istorică și arhitecturală. Preferinţa spaţiului german pentru acest material se vădește și în arhitectura sașilor transilvăneni, de pildă la Biserica Neagră și la Cetatea Prejmer.

Sisteme profesionale pentru pardoseli