Piatra și potențialul ei nebănuit

Pardoseli » Pardoseli istorice | 07 septembrie 2019

 

Atemporală, nobilă, elegantă, piatra naturală impresionează oriunde este folosită. Sunt renumite pardoselile din piatră, măcar prin faptul ca rezistența lor excepțională ne permite să le admirăm în starea originală după secole și chiar milenii. Le întâlnim și azi peste tot, iar atunci când sunt puse în contextul estetic potrivit, sunt neprețuite. Dar un pavaj perfect neted din piatră necesită eforturi majore, inclusiv financiare, de aceea deseori apelăm la variante mai accesibile, din beton precomprimat, compozite etc. Noi nu trebuie să renunțăm la piatră, de aceea putem inova la nivelul amenajărilor aferente. Deosebit de reușite sunt aceste arcade din piatră prezentate aici, realizate din bucăți neregulate, fără o prelucrare prea elaborată, amplasate în zonele limitrofe ale unui drum de acces și la alte amenajări exterioare, pe o proprietate elegantă. Am stat de vorbă chiar cu meșterul pietrar, mândru de această îndeletnicire transmisă din generație în generație.

 

Piatra de Viștea, un brand

Cândva, în miezul Evului Mediu transilvan, prin secolul al XIV-lea, când regele maghiar Carol Robert de Anjou dorea să își consolideze stăpânirea în Transilvania, niște pietrari italieni soseau la Cluj-Napoca pentru a ridica frumoasa și monumentala biserică romano-catolică Sfântul Mihail. Materialul ”premium” al momentului era piatra, una suficient de rezistentă pentru a deveni un zid masiv, de zeci de metri înălțime, dar posibil de prelucrat cu uneltele destul de rudimentare ale acelei epoci. Calcarul era cea mai bună soluție, iar împrejurimile orașului, la acea vreme cu populație preponderent germană, aveau câteva oferte. Cea mai bună a venit din dealurile de la Viștea, aflate la vreo 20 de kilometri. Distanța era rezonabilă, meșterii pricepuți, iar piatra... excelentă, de culoare gălbuie, cu nuanțe vag albe sau albăstrui. Era cunoscută cumva, pentru că drumul roman care lega Napoca de Porolissum fusese construit tot cu calcar de aici., adică... de pe marginea drumului. În timp, au fost descoperite și alte zăcăminte, la Măcău, Aghireșu, ori Rădaia (în general în zona din nord-vestul orașului), de unde a fost extras calcarul pentru majoritatea bisericilor din zonă, pentru cetățile medievale, palatele nobililor și casele târgurilor care se nășteau. Dar sintagma ”piatră de Viștea” a devenit brand, folosit cu iscusință și în zilele noastre, de cei care fac negustorie cu piatră pentru construcții. De la bisericile medievale din zona Clujului la Casa Poporului, piatra decorativă de la Viștea a fost folosită cu succes și, chiar dacă se mai înnegrește de la poluare, își păstrează noblețea. Iar de la meșterii italieni a rămas tradiția prelucrării pietrei, transmisă către toate etniile care au locuit și locuiesc în acest spațiu. Chiar și românilor, despre care se spune că au preferat dintotdeauna lemnul...

Așadar, de la 1400 până azi, în acel spațiu s-au format zeci de generații de pietrari, care au dus tradiția mai departe, din tată în fiu sau de la meșter la ucenic. Renumele calcarului din jurul Clujului (și al meșteșugului pietrarilor de aici) a ajuns în toată Europa Centrală, pentru că a fost folosit la ridicarea a numeroase palate în Imperiul Habsburgic: Austria, Ungaria, Cehia, Slovacia. Palatul Banffy din Bonțida, despre care am vorbit într-o ediție trecută, este construit cu același material, iar restauratorii îl folosesc pentru a-i readuce strălucirea de odinioară. Fațada și coloanele Casei Poporului, o serie de scări, pardoseli și ornamente au fost realizate în atelierele din Viștea și împrejurimi, apoi transportate și montate la fața locului. Meșterii din zonă chiar spun, nu fără ironie, că nu și-au văzut niciodată lucrarea, pentru că nu au ajuns la București...    

 

 

Retro, natural, fermecător

Lângă Cluj-Napoca, la nici 10 km spre Zalău, în pădurea Baciu, cunoscută inclusiv pentru unele fenomene paranormale, se află unul unul dintre cele mai reușite resort-uri high-end din România, cu un complex de golf și Spa: Sungarden. Fericiții turiști sosiți aici în vara aceasta au avut ocazia să observe pe viu cum lucrează Szollosi Stefan, meșter pietrar la a cincea generație, din tată în fiu, care construia arcade din piatră. De unde putea fi de loc, dacă nu din Viștea? Lucrează din 1980, a cioplit piatră pentru Casa Poporului, pentru Teatrul Național din București și pentru alte clădiri monumentale din țară. ”Este o cerere tot mai mare de piatră. Plăci pentru pardoseli, ancadramente de ferestre, decorațiuni... facem tot ce se cere”, ne spune meșterul. ”Beneficiarul vrea o piatră de calitate, dar și un meseriaș bun”, adaugă el.

Aceste arcade de piatră fac parte dintr-un concept general al locației – asemănător grădinilor romane, cu ziduri de piatră și cărămidă, cu fântâni arteziene și bănci de piatră în pădure, spre deliciul turiștilor și luarea aminte a celor care vor să vadă cum arată un proiect de peisagistică pentru un resort adevărat... da, la noi în România. 

Tehnica nu e dificilă, dar are câteva reguli clare și o știință milenară. Se lucrează cu materiale simple – piatră cioplită manual și mortar. Piatra, adusă din carieră, se mai cioplește un pic la fața locului, astfel încât să poată fi zidită fără prea mult mortar. ”O lucrare din aceasta poate dura și o sută de ani. Pe vremuri se lucra totuși mai bine, cu mortar pe bază de var, astfel încât nu erau afectate cărămizile sau pietrele. Cimentul distruge în timp piatra și cărămida. Iar cimentul nu arată prea bine, când zidești piatră de culoare deschisă. Prin urmare, folosim un adeziv alb la marmură sau piatră de culoare deschisă”, ne mai spune meșterul. Arta stă în așezarea fragmentelor de piatră pe un semicerc din lemn, până la întărirea liantului, după care arcada are duritatea unui perete plin, forțele fiind distribuite pe stâlpii laterali. Este de fapt tehnica ce a permis construcția catedralelor bizantine (cumva și a ogivelor gotice), marea inovație din timpul Imperiului Roman care a permis ”decolarea” pe înălțime și obținerea unor incinte cu deschideri mari pentru construcții. Și la unele case vechi se pot vedea aceste arcade din cărămizi, concepute pentru ferestre, balcoane, uși, deschideri în zidărie, în general. Structuriștii pretind că rezistența unui perete de caramidă plină mărginit de stâlpi cu arcade între ele este similară cu a unei diafragme din beton armat din zilele noastre.

Nu putem face decât să-i credem. Arcadele meșterului nostru din Viștea nu trebuie să susțină o catedrală, dar sunt tare reușite - retro, naturale, fermecătoare. Acum și mai ales peste câțiva ani, când vor prinde patina timpului, acoperindu-se cu mușchi și licheni. Iar dacă asta nu se dorește... o rășină protectoare poate acoperi totul, astfel încât piatra să arate ”ca nouă” tot timpul.  

 

Sisteme profesionale pentru pardoseli