Sigilarea pardoselilor din lemn, un must have în fiecare apartament

Finisaje si intretinere » Finisaje si intretinere | 14 martie 2019

 

Începe sezonul cald, deja temperaturile sunt foarte prietenoase și, invariabil, încep lucrările de recondiţionare a pardoselilor din lemn. Pentru că unul dintre principalele avantaje ale lemnului rezidă tocmai în capacitatea lui de a se reinventa, de a putea fi recolorat, rașchetat, împrospătat păstrându-și invariabil caracterul rustic, elegant și natural. De-a lungul tuturor acestor (deja aproape 10!) ani în care am participat în fiecare primăvară la târgul Construct și am distribuit revista vizitatorilor, o întrebare a revenit mereu pe buzele acestora – nu ne recomandaţi și nouă un meșter parchetar bun? Care să ne rașcheteze și sigileze parchetul? Urmată desigur, de altă întrebare – și la ce să fim atenţi când facem lucrarea? Unde riscăm să greșim? Iată așadar câteva linii directoare în acest domeniu mereu actual al branșei noastre.

 

Să spunem întâi că tema nu e deloc nouă - încă din vechime s-a încercat protejarea pardoselii din lemn împrăștiind pe ea nisip sau paie, metodă care evita murdărirea grosieră și introducea între lemn și utilizator un strat de uzură. Mai târziu, s-a încercat protejarea cu grăsimi animale și uleiuri vegetale, care închideau porii lemnului și împiedicau dezvoltarea anumitor organisme și microorganisme. Astăzi avem la dispoziţie materiale care ne ajută să păstrăm pardoseala din lemn aproape la aceeași calitate ca atunci când a fost montată. O pardoseală din lemn se poate proteja deci prin lăcuire, uleiere sau ceruire. Ne vom referi în continuare la lăcuirea parchetului și a pardoselilor din lemn, aceasta fiind operaţiunea cea mai întâlnită în mod obișnuit în rândul beneficiarilor rezidenţiali.

 

Grundul și lacul

O pardoseală din lemn care nu este protejată se va deteriora în scurt timp din cauza traficului, dar și a acţiunii necontrolate a substanţelor chimice conţinute de băuturi, resturi de mâncare, produse de întreţinere etc., ajunse accidental pe pardoseală și care au o capacitate mare de penetrare în fibra lemnului. De aceea, lăcuirea nu poate și nu trebuie să fie un proces simplu.

Înainte de lăcuirea propriu-zisă, se impune impregnarea cu un grund de profunzime care să fie compatibil cu lacul care se va aplica ulterior. Acest grund are rolul de a închide porii lemnului, de a da „profunzime“ fibrei lemnului și, poate cel mai important, de a evita lipirea cânturilor lamelelor parchetului (se impiedică astfel formarea așa-ziselor rosturi de tip „fulger”). Există mai multe tipuri de lacuri: lacuri pe bază de apă mono- și bicomponente, pe bază de poliuretan, pe bază de solvent, lacuri combinate ulei-lac pe bază de apă etc. În continuare, ele pot fi împărţite în mai multe categorii: pentru trafic domestic, trafic intens și trafic foarte intens, iar această clasificare se face în funcţie de componenţa chimică, de efectul optic obţinut, gradul de luciu, gradul de alunecare. În funcţie de destinaţia pe care o va avea spaţiul respectiv, se va folosi deci un produs cu rezistenţă corespunzătoare: de la lac pentru trafic moderat (locuinţe) pană la lac pentru trafic foarte intens (spaţii comerciale, industriale etc.).

Cel mai des folosite la noi sunt lacurile pe bază de apă și poliuretan. Din păcate, se mai folosesc încă, de către o parte a montatorilor, și acele lacuri pe bază de solvent care sunt foarte toxice, dar preţul mai scăzut (în comparaţie cu cele ecologice) îi determină pe unii să le considere încă o opţiune. Ca să ne facem o idee despre cât de periculoase sunt aceste produse pe bază de solvent (diluant), putem să vă spunem că, după aplicarea pe pardoseală, substanțele toxice sunt emanate în aerul respirat încă 45 de zile. În unele ţări din vestul Europei s-a interzis prin lege producerea,

comercializarea și punerea în operă a acestor produse care fac foarte mult rău montatorului, utilizatorului și mediului.

 

Succesiunea procedeelor

Fiecare tip de lac are anumite particularităţi care trebuie cunoscute și respectate de către montator (a se studia neapărat fișa tehnică!), dar în principiu modalitatea de lucru este asemănătoare. Înainte de a începe aplicarea grundului și a lacului, se va avea în vedere ca parchetul să fie bine șlefuit, cu rosturile dintre lamele bine acoperite și foarte bine aspirat. În funcţie de tipul de lac ales, există diferite metode de aplicare. De regulă, se grunduiește o dată sau de două ori (depinde și de specia lemnului) și se lăcuiește de minimum două ori, cu șlefuire intermediară între lăcuiri. Totuși, se va avea întotdeauna în vedere reco mandarea producătorului, pentru că poate diferi procedeul de aplicare. Lacul se aplică cu rola, având grijă să nu rămană zone neacoperite, în special la al doilea sau al treilea strat, când diferenţele optice sunt mai puţin evidente. Aici se impune iarăși să se respecte întocmai indicaţiile producătorului, în legătură cu consumul pe metrul pătrat. Șlefuirea intermediară se face cu o mașină de șlefuit monodisc, cu plase abrazive, și trebuie spus că se impune o șlefuire propriu-zisă a suprafeţei lăcuite și nu doar o „lustruire” a acesteia. După prima lăcuire, se va aspira deci foarte bine și se va trece la a doua lăcuire. Chiar dacă poate părea că este o operațiune simplă, montatorii cu experiență știu că nu este deloc așa - abia după câțiva ani de practică se poate spune că un parchetar știe cu adevărat să lăcuiască o pardoseală.

Sisteme profesionale pentru pardoseli