Totul despre sape - episodul 2

Suport si adezivi » Sape | 29 februarie 2012

Exclusiv despre șape

Ce înseamnă un suport corespunzător

Verificarea suprafeței suport, respectiv a șapei este o etapă pe care niciun  montator de pardoseli profesionist nu are voie să o neglijeze, pentru că de aici pot proveni cele mai multe probleme de montaj și, ulterior, de exploatare a pardoselii. Mai mult decât atât, dacă acesta are îndoieli asupra execuției, materialelor folosite sau calității suprafeței suport,  el trebuie să comunice  neapărat (chiar în scris) acest lucru beneficiarului sau antreprenorului general. Au fost numeroase situații de montatori responsabili care au refuzat demararea unei lucrări din aceste cauze, ei neputând garanta succesul lucrării. În lipsa unor prevederi legislative clare românești, ei vin cu recomandările producătorilor de materiale pentru montaj, de regulă acești producători fiind interesați ca lucrarea să fie un succes garantat.
Verificările se fac asupra suportului și climatului din încăpere, la nivel vizuale și cu ajutorul unor aparate specifice.

Principalele aspecte de semnalat de către aplicator vizează:
  • suprafeţele suport insuficient uscate;
  • lipsa procesului verbal de punere în funcţiune, în cazul pardoselilor încălzite;
  • lipsa marcajelor punctelor de măsurare în cazul pardoselilor încălzite; 
  • suprafeţele suport instabile sau fisurate;
  • neuniformităţi importante sau o suprafaţa prea rugoasă / poroasă; 
  • suprafețe murdare (cu ulei, ceară, lac, resturi de vopsea ori materiale de curăţare, resturi de adeziv ori masă de şpaclu, decolorări ori eflorescenţe, culturi de mucegai ori ciuperci);
  • o cotă de nivel nefirească pentru o suprafață, comparativ cu cea a elementelor constructive adiacente; 
  • lipsa etanşării perimetrale ori ineficienţa acesteia;
  • temperatura inadecvată a suportului
  • temperatura şi umiditatea inadecvată a încăperii 
  • suprafaţă insuficient sablată cu nisip, în cazul asfaltului turnat
  • Rosturi perimetrale insuficient de late (minimum 10 mm) pentru lucrări de parchet ori pavaje din lemn;
  • lipsa pragurilor, profilelor (dacă acestea au fost prevpăzute în proiect) la lucrări de pavaje de lemn;
  • situații deosebite, precum o pardoseală deja existentă.

Umiditatea

Suporturile vechi, susceptibile a avea infiltrații sau capilaritate, precum și cele noi trebuie verificate obligatoriu din perspectiva umidității, cu metode specifice (CM - Coating Method), respectiv un higrometru și accesoriile aferente.
Iată mai jos câteva valori de umiditate acceptate pentru cele mai utilizate substructuri:

Suport

Metodă

Valoare

Şapă de ciment

CM

<= 2,0 CM (%)

Şapă de sulfat de calciu

CM

<= 0,5 (%)

Beton – beton armat

CM

3,0 - 3,5 (%)

Șape de magneziu

CM

1 - 3,5 (%)

Plăci aglomerate (OSB)

Metoda deshidratării

5-12 %



Aceste valori sunt valabile pentru o temperatură de 20 °C, respectiv o umiditate relativă a aerului sub 65 %. Trebuie spus că șapele minerale de mai sus sunt materiale higroscopice (absorb umiditatea din aer, fenomen care depinde de umiditatea relativă şi temperatura mediului ambiant). Pentru şape încălzite se impun valori CM chiar mai reduse.
Măsurătorile CM se realizează asupra punctului cel mai umed (se observă mişcările aerului sau căderea razelor solare, iar la nevoie se foloselte higrometrul).
Prevalarea probelor de umiditate din treimea inferioară a şapei oferă cel mai ridicat grad de siguranţă. La fiecare suprafaţă de şapă de 100 mp se impune prevalarea unei probe, totuşi în cazul suprafeţelor foarte mari, măsurarea se poate face şi la fiecare 200 mp.
Indicaţiile pentru metoda de măsurare şi pentru determinarea umidităţii pot fi date și de producător, ceea ce este indicat pentru beton, şape de ciment cu priză rapidă, șape de magneziu, gips-carton şi plăci din fibre de ipsos, plăci aglomerate / OSB / plăci fibrolemnoase legate cu ciment sau şape cu emulsie bituminoasă.

În cazul existenţei unor diferenţe semnificative de temperatură într-o clădire (construcţii pe sol, poduri sub acoperiş, zone cu punţi termice pe structuri portante din oţel, ţevi de încălzire/răcire în şapă etc) se poate atinge punctul de rouă şi forma astfel condens, fapt de natură să sporească umezeala pardoselii şi substructurii acesteia.

Pardoseli încălzite

Umiditatea se măsoară pe locurile marcate în prealabil de aplicator folosind aparatul CM.
Dată fiind temperatura de lucru superioară, pentru şapele de ciment şi sulfat de calciu prevăzute cu sistem de încălzire sunt recomandate următoarele valori de umiditate

Suport

Metodă

Valoare

Şapă de ciment

CM

<= 1,8 CM (%)

Şapă de sulfat de calciu

CM

<= 0,3 CM (%)



Metoda zgârierii

Rezistenţa suprafeţei şapei se verifică în general prin metoda zgârierii, iar în acest scop se foloseşte un dorn (cu arc). La zgârierea şapei nu trebuie să apară urme prea adânci ori desprinderi ale suprafeţei şapei, inclusiv în punctele de intersecţie ale zgârieturilor.
Şapa nu trebuie să devină prăfoasă sau să se exfolieze, comportamente ce se pot uşor verifica prin frecarea şapei cu o perie de sârmă. Suprafaţa superioară a şapei trebuie să facă o masă unitară cu toată grosimea acesteia, eventuala existenţă a unor aglomerări de material spre suprafaţă fiind uşor de verificat prin lovirea acesteia cu ciocanul.

Porozitatea, rugozitatea şi aderenţa suprafeţei

În acest sens, se impune verificarea vizuală a stării şapei. O suprafaţă foarte rugoasă şi structurată se poate remedia printr-o acoperire elastică subţire, reclamând în orice caz un consum sporit de adeziv. Totodată, suportul nu trebuie să fie nici prea lis, ci să respecte o anumită porozitate şi rugozitate adecvate pentru asigurarea unei prize optime în perspectiva operaţiunile de grunduire şi aplicare de masă de şpaclu şi adezivi.
Suporturile pe bază minerală (şape de ciment, sulfat de calciu ori magneziu) trebuie şlefuite înaintea aplicării amorsei şi înainte de lucrările de montaj. Astfel, murdăria lipită de suprafaţă ori alte materiale contaminante ce au aderat pe aceasta se îndepărtează complet.
La şlefuirea suportului se vor îndepărta și materialele instabile ori separatoare precum resturile vechi de adeziv. Pentru ducerea la bun sfârşit a operaţiunilor de şlefuire, se recomandă folosirea unor maşini dedicate cu granulaţie grosieră (16 de exemplu).
Uneori, se poate dovedi necesară şlefuirea suporturilor ceramice ori de altă natură, acoperite cu strat final, pentru a se obţine o rugozitate suficientă. În cazul masei de şpaclu, o şlefuire prea intensă poate conduce la probleme, precum o suprafaţă prea etanşă şi polizată ce nu mai are deloc proprietăţi absorbante şi e improprie pentru aplicarea adezivului.

(Va urma)
Sisteme profesionale pentru pardoseli