Răzvan Dobre,
Președintele Asociației
Montatorilor
de Pardoseli din România
Trecem printr-o perioadă mai bună din perspectiva sănătății publice – pandemia pare să fi intrat pe o traiectorie constantă și la nivel redus. Alarma încă nu s-a stins, este posibil să mai avem o revenire spre toamnă, dar… vom trăi și vom vedea. Problema cu care ne confruntăm azi este însă creșterea prețurilor la materialele de construcții. Este un fenomen care se anunța de altfel, dincolo de previziunile sumbre cu crize teribile, ale unor economiști amatori de senzațional. Scumpirile au cote diferite – cele mai mari au fost înregistrate la produsele metalice, polistiren, combustibili, dar nici prețurile la lemn, ciment sau mase plastice nu au rămas pe loc, ceea ce afectează și piața pardoselilor, direct sau indirect. De vină sunt (spun mulți) costurile cu materiile prime; s-a creat, de asemenea, un cerc vicios în raport cu piața imobiliară – prețurile la case au crescut pentru că s-au scumpit materialele sau materialele s-au scumpit pentru că a crescut cererea? Și cererea nu a stat deloc rău în ultimul timp. Partea proastă e că multe contracte care urmează să se deruleze sunt susceptibile de renegocieri – și uneori pe bună dreptate.
Cu siguranță, măsurile de lockdown și precauția au determinat producătorii să își reducă sensibil activitatea, dar cererea de materiale a continuat să fie mare în ansamblu, cu mici sincope. Probabil oamenii nu au fost atât de speriați încât să se închidă într-o carapace… deci iată-ne aici, cu o situație inedită pe care trebuie să o rezolvăm din mers, astfel încât să nu aveam prea mult de suferit nici noi, nici beneficiarii, iar piața să continue să funcționeze. Relaxarea a venit și cu alt fenomen: a reînceput hemoragia forței de muncă spre Vest; unii lucrători în construcții se întorseseră în țară, din motive ușor de ghicit, dar odată restabilită situația, locurile de muncă din străinătate au devenit iarăși tentante. Cam acesta este contextul în care ne mișcăm în vara aceasta, cu aspecte bune și mai puțin bune, ca de obicei.
Sperăm că vom găsi înțelegere la cei care vor să investească într-o pardoseală de calitate și că ei își vor păstra opțiunile, pentru că prețul mic poate deveni o capcană mai mult decât oricând. Un montator sau aplicator onest nu poate ajunge la un preț mai mic pentru beneficiar, pentru că ar trebui să scadă din calitate, să ”umble” la sisteme, la produsele de montaj, la timpul alocat unei lucrări. Dacă a avut norocul să aibă pe stoc, în depozit, este minunat. Se poate întâmpla și se întâmplă. Dar altfel… nu prea merge.
O altă problemă mai poate fi respectarea termenelor. Unii mari producători și-au redus producția și revenirea la volumele anterioare se face destul de greu, din motive evidente de logistică. Poate că și reticența există încă. Prin urmare, aprovizionarea se face mai greu, furnizorii sunt ceva mai dificil de convins și pe bani mai mulți. Iată un alt aspect pe care beneficiarii, șefii de șantier, arhitecții ar trebui să le ia în calcul atunci când angajează o lucrare.
În mod constant, această revistă și-a orientat atenția și către beneficiar, către educarea lui în privința calității, pentru că el este cel mai interesat de calitate și, totodată, cel mai puțin pregătit să evalueze ce înseamnă corectitudinea în acest domeniu. O simplă comparație de prețuri este doar unul dintre repere. Poate că ar trebui să fie valorizate mai mult portofoliile de lucrări, parteneriatele, vizibilitatea în piață, nivelul de echipare și de pregătire tehnică. În pandemie ne-au cam lipsit întâlnirile, seminariile, târgurile și celelalte evenimente. Reîncepem să discutăm despre ele. Să fie într-un ceas bun!
