Compușii organici volatile în domeniul pardoselilor

Industria chimică are o importanță covârșitoare în sectorul construcțiilor și amenajărilor, dar dincolo de beneficiile evidente ale acesteia, se pun în discuție tot mai accentuat și problemele pe care le creează mediului și sănătății omului. De ani buni, pe etichetele unor produse ni se comunică faptul că acestea sunt lipsite ori au un conținut redus de compuși organici volatili (COV) – VOC în “limbaj internațional” (volatile organic compounds). În general, este vorba despre vopsele sau lacuri, adezivi, mortare, amorse și materiale diverse care au un oarecare conținut de mase plastice. Domeniul pardoselilor implică prezența acestor game de produse, ceea ce înseamnă expunere directă la COV atât pentru montator sau furnizor, cât și pentru beneficiarul lucrării respective. Să vedem care sunt mizele acestei problematici.

Studiile de specialitate arată statistic faptul că substanțele organice volatile se găsesc atât în mediul exterior, dar mai ales în aerul din interiorul clădirilor pe care le folosim, unde avem mai multe surse de emisie și ventilarea este limitată (de cinci ori mai mare la interior, și chiar mai mult, în funcție de activitatea desfășurată). Cele mai intense emisii de COV sunt înregistrate în construcțiile noi, unde apar obiecte abia fabricate, ori unde s-a făcut recent o renovare. De asemenea, concentrații ridicate apar în spațiile cu operațiuni frecvente de curățenie – spitale, centre de înfrumusețare, hoteluri etc. Nu doar constructorii și cei care se ocupă de amenajări sunt afectați, ci și agenții de curățenie sau personalul angajat în aceste locații. Nici domeniul alimentației publice nu este ferit de aceste neplăceri, fiind eliminate în aer gaze de ardere care pot fi toxice. Ceea ce ne preocupă însă pe noi este, în primul rând, sănătatea montatorilor și aplicatorilor de pardoseli, care în prezent lucrează cu multe substanțe chimice care au o volatilitate ridicată. Numeroși asemenea profesioniști s-au confruntat de-a lungul timpului cu diferite tipuri de disconfort și chiar cu afecțiuni care pot fi considerate uneori boli profesionale. Din fericire, în ultimii ani principalii producători au îmbunătățit sensibil formulele produselor de montaj, astfel încât efectele sunt diminuate drastic, inclusiv sub aspect olfactiv.

Câteva tentative de definire

Mediul în care trăim, în speță aerul pe care îl respirăm, sunt practic inundate de compuși organici volatili – aceștia pot fi de exemplu parfumuri, na­turale ori sintetice, sau diverse substanțe de origine bio­genă: plantele le emană pentru a se apăra, a comunica sau a atrage insectele pentru polenizare, animalele pentru a-și marca teritoriul sau pentru a atrage parteneri ș.a.m.d. În cazul de față, însă, ne referim la compuși organici volatili toxici, poluanți sau cu efecte neplăcute. Ei sunt prezenți nu doar în aer, ci și în apă sau deșeuri considerate periculoase, de aceea se colectează în condiții speciale. De cele mai multe ori, acești compuși care afectează calitatea mediulu sunt de origine antropogenă (produși de activitatea oamenilor, în industrie, agricultură, construcții, transporturi etc.). Ei nu sunt doar deza­grea­bili olfactiv sau ca efect asupra organismului; având o solubilitate redusă în apă, sunt și destul de greu de controlat din punct de vedere medical, căci eliminarea lor din corp este relativ lentă și uneori dificilă.

Ca reper, COV sunt considerate acele substanțe lichide sau solide, de natură organică, care au o temperatură de evaporare relativ scăzută, precum cea ambientală (propice oamenilor – temperatura ca­me­rei), sau mai mică. Dar nu este o regulă; de exemplu, există în vopsele și lacuri o serie de substanțe numite formaldehide care se volatilizează la – 19°C, de aceea mirosul lor specific se simte inclusiv la temperaturi negative. Întrucât volatilitatea este legată de temperatura de fierbere, se poate spune că un compus organic volatil este acea substanță care are punctul de fierbere sub 250°C la presiunea atmosferică de la nivelul mării – aceasta este și definiția “oficială”.

Putem evalua COV și din perspectiva reactivității chimice, deoarece acestea, în combinație cu mo­noxidul de azot și monoxidul de carbon din atmosferă, în prezența luminii solare, formează ceea ce se numește “smog fotochimic”, adică ozon (O3). După cum se știe, ozonul ne este benefic, dar numai când se află în stratosferă, la peste 20 km de suprafața pământului; la nivelul solului, el este pur și simplu un gaz toxic.

Volatilitatea contează

Din perspectiva capacității de a se evapora la temperaturi reduse, există:

n COV foarte volatili – de pildă butanul sau propanul (gaze naturale), ori clorura de metil (folosită în trecut ca agent frigorific, azi interzisă în acest scop); sunt substanțe periculoase și din cauza inflamabilității lor.

n COV cu volatilitate medie – formaldehidele, alcoolul etilic ori substanțe pe care le folosim pentru fabricarea și diluarea vopselelor și lacurilor, pentru curățarea petelor sau a sculelor (acetona, alcoolul izopropilic, toluenul). Acestea din urmă sunt întâlnite în produsele inhalate de anumite persoane ca narcotice – ceea ce este cunoscut ca “aurolac”. Efec­tele intoxicării sunt vertijul, somnolența și chiar pierderea cunoștinței. Efectele asupra organismului uman nu sunt de neglijat: aceste substanțe sunt eliminate prin expirație doar în mică proporție (20%), restul rămânând să fie metabolizat prin ficat.

n COV semivolatili – menționăm pesticidele, ftalații folosiți ca plastifianți, respectiv unele substan­țe de ignifugare, folosite în trecut la fabricarea vopselelor speciale sau la realizarea izolațiilor pentru circuite electrice. Unele dintre ele mai pot fi întâlnite în construcțiile vechi, precum bifenilul policorurat (PCB) sau bifenilul polibromurat (PBB), interzise în prezent și utilizate tot mai puțin în ultimii 50 de ani; din acea perioadă, s-a constatat că sunt toxice, pot cauza cancere și sunt considerate poluanți persistenți, fiind extrem de rezistente la degradarea în natură.

Formaldehide și ftalați

În ultimele decenii s-a discutat mult pe tema formaldehidelor, care au potențial cancerigen (leu­cemie și cancere la nivelul căilor respiratorii) atunci când se depășesc anumite limite. În cazul expunerilor intense și scurte ca timp, pot provoca alergii, iritări ale ochilor sau dermatite, fiind suficientă o con­cen­trație de 1 ppm (părți pe milion). Este benefic cumva faptul că, prin eliberare lentă în aer, formaldehidele distrug microbii (și plantele sau animalele le produc în cantități mici), dar acesta este singurul lucru pozitiv. Numeroase țări și instituții internaționale interzic folosirea lor în domeniul alimentar, cosmetic sau pentru obținerea biocidelor, dar ele sunt încă utilizate intensiv la materiale de construcții și mobilier, cu efecte asupra calității aerului interior. Aceste substanțe sunt prezente în multe produse, începând cu plăcile aglomerate din lemn care sunt compactate cu ajutorul unor rășini, continuând cu masele plastice, spumele poliuretanice și încheind cu finisajele (vopsele, lacuri, tapet, folii de acoperire etc.). Gradul de risc depinde însă nu atât de cantitățile folosite, cât de suprafața expusă, prin care se elimină formaldehidele. Dată fiind situația pieței materialelor de construcții (se produc anual circa 12 milioane de tone de formaldehide), este extrem de dificil să le evităm, dar le putem minimiza efectele prin acoperirea cu materiale naturale, fără emisii de COV. Există standarde de calitate în construcții care iau în calcul cantitatea măsurată de formaldehide din aerul unei clădiri.

Ftalații, întrebuințați ca plastifianți în obținerea unor mase plastice (PVC-ul, de exemplu, extrem de întâlnit în amenajări), sunt și ei incluși pe lista compușilor cu potențial toxic (riscuri cardiace și hormonale). În anumite țări, s-a renunțat la folosirea lor în procesul de producție a maselor plastice, respectiv la folosirea de formule cu volatilitate scăzută.

Orice compus organic volatil poate fi considerat toxic dacă depășește anumite concentrații în aer. Putem ține sub control această problemă fiind atenți la ceea ce folosim ca material de construcție, în primul rând citind etichetele; numeroase programe naționale și internaționale au reglementat etichetarea, indicând posibilele riscuri pentru anumite produse, deși există voci care afirmă că listele sunt incomplete, iar măsurile luate prea permisive. Alții sunt de părere că se exagerează și că totul face parte din proiectul de reducere a consumului de combustibili fosili (ma­joritatea acestor COV se produc din petrol, cărbuni și gaze naturale). Realitatea este că beneficiarii lucrărilor de construcții sunt tot mai preocupați ca materialele folosite să fie ecologice și fără efecte negative asupra sănătății lor, lipsa compușilor organici volatili fiind un aspect de bază. Dar cei mai afectați sunt montatorii și aplicatorii, deoarece ei petrec foarte mult timp în prezența substanțelor respective, și chiar în perioada cea mai riscantă, atunci câd sunt puse în operă și evaporarea este cea mai intensă. Sunt căutate tot mai mult produsele de aco­perire (vopsele, lacuri) pe bază de apă, deci care nu mai conțin solvenți puternici, dar trebuie spus că aceasta nu este o garanție a faptului că sunt complet lipsite de COV. Este, totuși, un pas important, cu efecte asupra calității în construcții și cu un impact redus asupra mediului, reducându-se efectul de seră cauzat de emisia de compuși organici volatili.