Montatorii de pardoseli întâlnesc deseori situații în care prin stratul suport trec instalații electrice, de diverse tipuri. Ei au responsabilitatea să le protejeze, pentru a nu provoca pagube (uneori greu de estimat), dar și din respect pentru munca celor care au lucrat înainte. Proiectarea și realizarea instalațiilor electrice prin pardoseală presupun o serie de provocări specifice, mai ales când aceasta are integrat un sistem de încălzire. Pentru a afla mai multe, am stat de vorbă cu domnul inginer Radu Gabriel, absolvent al Facultății de Ingineria Instalațiilor din cadrul Universității Tehnice de Construcții București, pasionat de acest domeniu și cu o solidă experiență de lucru pe numeroase șantiere.
Ce instalații electrice pot fi trasate prin zona de pardoseală?
Există posibilitatea trecerii prin șapă a cablurilor de curenți tari sau curenți slabi, cu condiția să fie folosite tipuri de cabluri care suportă mici deformări mecanice, să aibă rezistență la compresiune și uzură. Cablurile pot fi trecute prin tuburi de protecție, sau pot fi încorporate ca atare prin șapă, dacă sunt concepute în acest scop, cum sunt de exemplu cele din gama CYABY, care au manta metalică și pot fi folosite inclusiv îngropate în pământ. Sunt suficient de rezistente și cele din gama NYY-J, care pot fi trecute de asemenea fără protecție suplimentară, dacă pardoselile nu sunt supuse unor sarcini mari. Dar acestea din urmă se folosesc mai mult încorporate în tencuială, pe perete. Aș semnala aici o problemă de care m-am lovit frecvent: necunoașterea tipurilor de cabluri de către unii vânzători și chiar de către dealeri autorizați ai unor companii mari. Dacă cer un cablu care se poate îngropa direct în perete sau pardoseală, s-ar putea să îmi dea un CYYF, ceea ce nu este în regulă. Îmi poate oferi un NYY-J, sau un CYABY, cu armătură metalică. Prețul este dublu, dar aceasta este problema mea, ei trebuie să propună ceea ce este corect.
Dar când avem un sistem de încălzire în pardoseală?
Dacă avem și încălzire în pardoseală, cablurile pot fi aceleași, dar lucrurile se complică sub alte aspecte. Cablurile electrice se pozează adesea în șapa de peste placă, înainte de a instala sistemul de încălzire în pardoseală. Este o soluție întâlnită frecvent pentru că se lucrează rapid și economic, fără prea mult deranj – nu trebuie să spargi pereții, să faci șanțuri și doze pe sus (ceea ce este destul de solicitant). În plus, poate fi și inestetic să pui pe perete o doză mare, iar dacă firele nu sunt legate cu conectori, ci prin torsadare și cositorire, o intervenție la înălțime devine și mai dificilă. Așadar, încorporarea în șapa de la pardoseală este mai practică, dar aici pot apărea probleme serioase. Dacă s-a făcut o greșeală la legătură, sau dacă vreun meseriaș a băgat burghiul când a montat o plintă și a deteriorat cablul, acel traseu nu mai poate fi recuperat. Ca să îl schimbi, trebuie să treci prin instalația de încălzire, ceea ce este o problemă mare, dacă nu chiar o lucrare imposibilă, fără să rezulte daune serioase. Și dozele în pardoseală pot fi problematice, dacă de exemplu nu ți-ai lăsat rezervă de cablu. Uneori poți să rezolvi problema anulând anumite circuite, dar poate că aceasta nu este cea mai bună soluție. Sunt probleme pe care anumiți meseriași nu le iau în calcul. Toarnă șapa, dau drumul la instalație, iar instalația nu funcționează. Ce facem atunci? Nu prea ai alternativă decât să refaci traseele, eventual pe perete, unde poate fi mai simplu și mai ieftin decât să distrugi pardoseala.
Cum se proceda la locuințele mai vechi?
Foarte multe dintre blocurile construite până în 1990 au instalațiile realizate din cabluri de aluminiu tip panglică, înglobate în panourile de prefabricate, cu dozele de legătură amplasate sus spre planșee și treceri dintr-o parte a alta a camerei prin acele planșee. Nu au tub de protecție, sunt înglobate direct în beton și respectă normativul care prevede să ai doze la anumite distanțe, ca să poți înlocui cablul pe segmente reduse.
Câțiva oameni au gândit toate acestea și nu le-au gândit rău. Iar acum, noii locatari pot fi foarte inventivi, așa cum am văzut în multe cazuri – se trag cabluri peste tot pe unde se poate – se găuresc planșee, se pozează firele pe tavan ș.a.m.d. În alte construcții vechi, se folosea țeavă de plastic sau metal prin care erau trecute firele, iar dozele erau amplasate astfel încât să faciliteze schimbarea firelor, neavând multe curbe sau colțuri.
Cum se procedează acum?
Așa cum am mai spus, trasarea cablurilor prin pardoseală este o formă economică și estetică de a trasa cablurile; e ultima modă, ca să zic așa. Pentru echipele de electricieni, este mult mai simplu, dar sunt anumite riscuri. Pe un șantier nu lucrează o singură echipă, și de multe ori meseriașii nu prea știu ce au făcut alții înainte. Echipa care se ocupă de partea termică, sau montatorii de pardoseli, nu știu unde sunt traseele electrice; poate nici nu îi interesează, atât vreme cât lucrarea lor se încheie cu bine. O gaură greșită poate provoca pagube inimaginabile. Probabilitatea este mică, dar uite că se întâmplă, și ulterior nu știi cum o scoți la capăt. Strici pardoseala sau încălzirea în pardoseală ca să ajungi la cablul electric? Din punctul acesta de vedere, instalația pe perete este ceva mai sigură, și dacă ai scule bune, de pildă o mașină de tăiat canale, un traseu nu este chiar o lucrare complicată. Numai să nu ai niște finisaje speciale. De asemenea, este bine ca beneficiarii să știe pe unde au fost trasate instalațiile, în perspectiva unei intervenții viitoare, când vor fi necesare renovări sau anumite lucrări la pardoseala respectivă.
În definitiv, cum ați recomanda să se procedeze, cabluri prin șapă sau prin perete?
Sunt argumente pro și contra pentru fiecare variantă. Dacă mergi prin șapă, muncești mai puțin, nu mai tai șanțuri prin pereți, mai ales dacă ai 16 – 17 trasee. Dacă se întâmplă să cedeze, ai varianta să remediezi la nivelul pardoselii, în ideea că nu ai un finisaj scump sau încălzire prin pardoseală. Altfel, renunți la traseul prin pardoseală și faci instalația întreagă prin pereți, sau o faci așa de la început.
Cablurile au nevoie de protecție suplimentară?
Se poate încerca cu un tub metalic, care însă poate rugini destul de rapid, sau copex metalic cu înveliș din PVC. Este bun pentru protecție la turnarea șapei sau în timpul șantierului, când calci sau treci cu roaba peste el, dar cam atât. Copexul metalic este la fel de vulnerabil la o bormașină sau un polizor unghiular folosit neglijent. Și dacă ai un cablu cu manta metalică, CYABY, plus copex metalic, este aceeași situație. Umiditatea nu este o problemă. Toate cablurile de care am vorbit rezistă; de pildă și CYYF are 3 straturi de protecție care îl apără de umezeală, e imposibil să fie afectat.
Acolo este cu totul altceva. Sunt paturi de cablu speciale, care se folosesc și pentru tavane suspendate, respectiv prize modulare care ies din pardoseală. Întâlnim cabluri cu protecție la compresiune sau la rupere, dar care nu totdeauna sunt necesare. Aici mai degrabă intervine problema încălzirii. Când un inginer proiectant de instalații predă proiectul echipei de execuție sau dirigintelui de șantier, o face conform normativului I7/2011, în care este prevăzută amplasarea corectă a cablurilor. Fiecare cablu se așează într-un anumit fel, pentru că fiecare model de urmat poate influența capacitatea de a suporta un anumit amperaj.
Amplasarea poate scădea sau crește intensitatea suportată de cablu, iar diferența ajunge la 2-3 A. Ca termen de comparație, dacă firele sunt băgate în pământ la 40 cm, la 20ºC, poți avea 2-3 amperi în plus. Este și motivul pentru care există cabluri speciale în care curenții slabi sunt separați de cei tari; se acceptă a fi puși pe același pat, dar separate. Între ele există o tăbliță de protecție, care apără și de incendiu în cazul unui scurtcircuit. Oricum, sunt cabluri cu întârziere la propagarea flăcării. Situația este similară și când avem planșee de lemn sau pardoseli pe structuri din lemn.
Cablurile TV și de internet pot fi îngropate în șapă?
Acestea trebuie să aibă tuburi de protecție, să fie delimitate de celelalte care au curenți mai puternici, pentru a nu apărea interferențe. Din ce am văzut, și acestea se trec de obicei prin șapă, pe un pat de cabluri. Dar și aici pot interveni aceleași probleme la intervenții ulterioare, doar că sunt mai puțin importante. Dacă ai distrus cablul de internet, nu e așa grav, oricum wireless-ul este omniprezent.
Dacă ai distrus un fir de curent electic, avem de lucru.
Iar la intervenții întâlnesc deseori case în care e imposibil să îți dai seama pe unde trec cablurile.
Se poate degrada o pardoseală ca strat final (parchet, mochetă, PVC) de la căldura degajată de cablurile din pardoseală?
Problema poate fi grosimea șapei, dar, chiar și așa, cablurile îngropate se încălzesc foarte puțin, pentru că se disipă rapid căldura în beton sau mortar. Unii folosesc o folie termică sub laminat, cu aluminiu, ceea ce reprezintă o suprafață radiantă în plus pentru cabluri. Iar incendiu nu are cum să izbucnească, pentru că nu există oxigen. Un cablu poate ceda pur și simplu pentru că nu a fost calibrată bine siguranța –aceasta se întâmplă frecvent.
Am întâlnit meseriași care pun siguranțe de 25 de amperi „ca să țină”, pentru niște cabluri care nu duc mai mult de 22 A, sau să zicem 25 A în pardoseală. Depinde și de unde ai cumpărat acel cablu, dacă este standardizat sau din talcioc. Oamenii nu sunt conștienți că o priză suportă maximum 16 amperi; de ce să pui o siguranță de 25 sau 32? Trebuie exact atât cât poate suporta priza. Am văzut că uneori se bagă și cuie, care țin până ia foc instalația. În concluzie, dacă ai dimensionat corect circuitul și ai respectat traseele, probabilitatea de incendiu este minimă.
La ce sarcini mecanice pot rezista țevile?
Țevile sunt standardizate la un anumit tip de trafic, dar principala problemă este tot șapa. Dacă ai doar doi centimetri de șapă și pe deasupra treci cu un utilaj greu, apar necazurile. De asemenea, dacă vii cu țeava la fața șapei, nu poți avea pretenția să treci peste ea cu mașina de pompieri. Treci cu roaba și… cam atât. Normativele de construcții prevăd o grosime minimă a șapei. Grosimea șapei este importantă și când se fac renovări, de exemplu când se dezafectează un strat vechi de finisaj (PVC, mochetă, parchet) pentru a fi înlocuit. În ultimul timp această opera- țiune se face mecanizat, cu utilaje care au anumite vibrații. E puțin probabil să se întâmple ceva, dar trebuie avut grijă.
Ing. Radu Gabriel, absolvent de master al
Facultății de Ingineria Instalațiilor din cadrul
Universității Tehnice de Construcții București
Contact: 0724 957 855