Pardoselile exterioare din Rotterdam

Câteva repere istorice

Orașul Rotterdam a fost fondat la mijlocul secolului al XIII-lea după ce, în urma unor inundații severe, a fost construit un baraj pe râul Rotte, primind apoi drepturi oficiale de municipiu pe 7 iulie 1340 din partea lui William al II-lea, duce de Bavaria și conte de Hainaut, Zeeland și Olanda. De-a lungul secolelor, Rotterdam a evoluat dintr-un sătuc de pescuit într-un centru internațional de comerț, transport, industrie și distribuție. Astăzi, este cel mai mare port fluvial din Europa și al treilea din lume, fiind depășit abia în 2004 de Shanghai din perspectiva numărului de vase care îl tranzitează și a volumului de mărfuri rulate. Importanța sa strategică și comercială este dată de amplasarea în vecinătatea canalului Nieuwe Maas, situat la vărsarea apelor Rinului și ale râului Meuse în Marea Nordului.

Deschis către influențe

Oraș port deschis celor mai noi și mai variate influențe, Rotterdam s-a aflat mereu în avangarda arhitecturii. În 1898, Witte Huis (Casa Albă), pe care încă o putem admira, devenea cea mai înaltă clădire de birouri din Europa, cu cei 45 de metri înălțime ai ei.

La începutul secolului al XX-lea, au fost construite multe clădiri moderne, deopotrivă civile și industriale: fabrica Van Nelle (1929), sediul Jugendstil al Royal Maas Yacht Club (1909), stadionul echipei Feyenoord De Kuip (1936) – pentru a menționa doar câteva dintre ele. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, centrul orașului Rotterdam a fost distrus de bom­bardamente, vizitatorii de azi neputând admira prea multe construcții mai vechi în zona centrală.

Totuși, reconstruită după război, metropola oferă astăzi un spectacol extraordinar al crea­tivității în arhitectură și urbanism, iar aceasta într-un context specific, foarte “olandez”, de arhitec­tură funcțională. Aerul cosmopolit este po­tențat de faptul că Rotterdam are cel mai ridicat procentaj de străini dintre orașele olan­deze, fiind un centru al diversității etnice și culturale: 47% din populație nu are origini olandeze.

Din vechea arhitectură

Vechea arhitectură a orașului reflectă sobrietatea și valorile clasice, iubite de olandezi. Frontul stradal uniform, fără tendința de a ieși în evidență altfel decât prin compoziție și cro­matică discretă în cadrul aceluiași stil, se con­­­formează spiritului democratic și pro­­tes­tan­tismului adânc înrădăcinat, influențat oarecum și de admirația pentru Veneția secolului al XVII-lea, cu care olandezii au simțit o oarecare solidaritate (comerțul, navigația).

În zona Delfshaven, un mic port din interiorul metropolei, se mai poate vedea cum arăta Rotterdamul istoric, cu construcții cochete, la scară umană, concepute atât pentru locuit, cât și pentru comerț.

Putem vedea acoperișuri cu pantă mare, după modelul gotic, sau gambrel (cu rupere de pantă), sub care pot fi bănuite mansarde generoase, luminate prin lucarne frumos decorate, unele chiar spectaculoase.

Dată fiind clima relativ rece și puținele zile însorite, se mai poate observa apetența pentru cărămida aparentă și pentru ferestre mari, dese, cu ancadramente elaborate. Bovindourile țin locul balcoanelor și galeriilor exterioare, funcționalul fiind de fapt cel care dictează în arhitectura olandeză. Influența puternică pe care au avut-o olandezii ca negustori, dar și coloniști, se poate vedea și acum în arhitectura americană sau din Africa de Sud, atât în cartierele de la începutul secolului al XX-lea din marile orașe, cât și în zonele rurale (se vorbește încă despre Dutch Colonial Revival, având drept element caracteristic acoperișul gambrel).

Noul oraș vertical

Panorama orașului e dominată totuși de zgârie-nori, Rotterdamul dând senzația unei dezvoltări preponderent pe verticală – de aceea i se mai spune ”Manhattanul de pe Meuse”. Aici se găsesc de altfel cele mai multe clădiri cu cote de peste 100 de metri și unele dintre cele mai înalte structuri din Olanda. Podul Erasmus (1996), ce leagă partea de sud a orașului cu cea de nord, e o structură de 790 metri pe cabluri de oțel susținută de un pilon înclinat de 138 metri. Tot la Rotterdam se găsesc cea mai înaltă clădire rezidențială din Olanda, New Orleans Tower (158.35 metri) și cel mai înal centru de birouri, Maastoren (164,75 m, sediul Deloitte). În fine, dacă tot vorbim de structuri înalte, să nu omitem turnul Euromast, înalt de 186 metri, ce permite turiștilor o perspectivă unică asupra orașului și portului. Un aspect interesant este faptul că multe dintre clădirile înalte sunt rezidențiale, ceea ce arată o deschidere către acest stil de a locui, nu foarte ”european”. Dincolo de toate acestea însă, pe bună dreptate, Rotterdam este considerat capitala arhitecturii olandeze și nu numai, pe câțiva kilometri pătrați conturându-se o imagine de ansamblu asupra arhitecturii ultimului secol, în special a celei de după 1980.

Trotuare și pardoseli exterioare trase la linie

Impresionează suprafețele ample ale tro­tua­relor, semn al imporțantei conferite spațiilor publice. Nuanța preponderentă este cărămiziul, asortat desigur fațadelor din caramidă aparentă.

Cea mai mare parte a acestor pardoseli de exterior sunt din klinker natural, fiind potrivite și pentru traficul velo – este știut că olandezii sunt pasionați bicicliști, iar relieful plan al orașului favorizează acest mod de locomoție. În zonele în care se impune însă un anumit caracter antiderapant este folosită cărămida foarte rezistentă sau blocurile de granit, la fel ca pe unele străzi deschise traficului auto – oricum destul de redus, având în vedere măsurile tot mai prohibitive la adresa mașinilor în oraș, inclusiv în ceea ce-i privește pe rezidenți.

Multe ansambluri de clădiri private au propriile modele de pardoseală exterioară, inclusiv în zona parcărilor, asortate cumva cu arhitectura și cromia clădirii.

Merită remarcată apetența pentru materiale naturale în tot ceea ce ține de pavimentele exterioare din oraș – foarte pronunțată în zona cheiului care-l traversează. Aici, chiar și malurile în rambleu sunt amenajate cu blocuri din granit, unele dispuse intenționat pe înălțimi decalate. Dincolo de aspectul estetic deosebit, de ambientul primitor și caracterul sustenabil, op­țiunea pentru piatră naturală, caramidă și klinker în zone acoperite îndeobște cu asfalt este dezirabilă și economic – rezistența acestor ma­te­riale naturale în timp nu se poate compara cu nimic.