Sfaturile care sunt transmise către beneficiari, în legătură cu parchetul montat, țin mai mult de menținerea sau îmbunătățirea esteticii lui pe termen scurt sau mediu, și mai puțin de prelungirea duratei de viață. Parchetul este o pardoseală capabilă să reziste pentru mai multe generații de utilizatori. Legislația referitoare la cerințele de bază ale calității în construcții spune uneori despre o lucrare că trebuie să reziste ”pe întreaga durată de viață a construcției”. Pardoselile nu sunt vizate de aceste cerințe, dar noi le-am putea include. Recondiționarea unei dușumele de 200 de ani sau mai mult nu este o raritate în Europa de Vest și America de Nord, așa cum vedem pe forumuri și rețele de socializare. Pardoselile din lemn ale casei de bușteni Braman-Nothnagle din SUA (o casă monument istoric de la 1638) sau ale Castelului Amerongen din Țările de Jos (1680) sunt, după opiniile specialiștilor, originale.
Timpul până la o nouă rașchetare
Când vedem o piesă de mobilier sau o structură de lemn care a rezistat sute de ani, suntem impresionați. Ar trebui să fim cu atât mai impresionați de o pardoseală veche, cu un ritm de uzură mult mai rapid. Calitățile pardoselii încep, desigur, cu calitatea lemnului. Aici ar trebui să punctăm un aspect constatat în ultimele decenii (și despre care se vorbește prea puțin): lemnul folosit este de calitate tot mai slabă. Principala problemă este lipsa copacilor care să aibă vârste suficient de mari încât să poată forma un duramen consistent, din care să se producă parchet. Duramenul, partea dură și densă din centru trunchiului, este format din celule inactive și conferă rezistență superioară copacului. În schimb, se folosește alburnul, format din celule care erau active și hrăneau copacul; această parte este mai mare la copacii tineri (indiferent de esență, chiar și la speciile de stejar sau fag), mai ușor de prelucrat, dar este și mult mai slabă ca rezistență. Tot mai mulți beneficiari constată că ”nu se mai face parchet ca pe vremuri”, ceea ce este oarecum adevărat. Parchetul rezultat se va zgâria mai ușor, se va poansona și va absorbi mai multă apă din mediu, dilatându-se. De aceea, a crescut și nevoia de a apela la finisaje tot mai performante, de trafic intens. Beneficiarii sunt atenți de cele mai multe ori la aspectul lemnului – lipsa nodurilor, a diferențelor de nuanță, dar acestea nu sunt cele mai importante aspecte. Într-adevăr, nodurile sunt puncte sensibile pentru parchet, din care încep desprinderile de material, dar avem la îndemână chituri de reparație care pot rezolva multe. În acest context, constatăm că parchetul vechi devine tot mai valoros și, dacă o pardoseală de lemn se poate salva, este un lucru bun pentru noi și pentru mediu. Recuperarea parchetului și remontarea lui este o operațiune posibilă, meritorie, dar destul de migăloasă – puțini parchetari își asumă acest gen de lucrare.
Recondiționarea este o operațiune posibilă și de dorit, din motive estetice în primul rând. Totuși, rașchetările nu trebuie făcute foarte des, dacă vrem să păstrăm mai mult timp acea pardoseală. Parchetul are grosime de până la 22 mm, dar după câteva șlefuiri se va ajunge la zona de nut/feder, ceea ce nu este bine nici pentru estetica, nici pentru stabilitatea acestuia. Un lucru bun este faptul că echipamentele actuale de șlefuire sunt gândite să îndepărteze cât mai puțin material de suprafață (sub 1 mm).
Evitarea umezelii
Lemnul are această proprietate, de a absorbi lichidele și a se ”umfla”, atunci când este în contact continuu cu umezeala. Chiar și în condiții normale de ambient, cu umiditate a aerului de 40 – 60% și temperatură de 16 – 22 °C, parchetul își poate modifica dimensiunile, dacă umiditatea în lemn este prea scăzută (sub 8%). O modificare cu 4% a umidității ambientale are ca efect modificarea dimensională a lemnului cu aproximativ 1%. În general, parchetul livrat de la producător are umiditatea de 8 – 10%, maxim 12%, aproximativ ca în cazul mobilierului. Bacteriile, mușchiul, ciupercile găsesc în lemnul umed un loc optim de dezvoltare. Temperatura este și ea importantă deoarece, în condiții optime, lemnul este relativ stabil, iar punctul de rouă crește, astfel încât probabilitatea de a se produce condens în zona pardoselii este mai mică. În cazul în care umiditatea aerului este scăzută (iarna în special), un umidificator poate fi o soluție atât pentru parchet, cât și pentru sănătatea noastră. O umiditate a aerului crescută (cauzată inclusiv de activitatea zilnică, baie, bucătărie, respirație, plante etc.) se rezolvă cu un dezumidificator. Mai trebuie să fim atenți atunci când apar evaporări importante, de exemplu atunci când renovăm – este recomandat să aerisim cât mai des, până se elimină umiditatea din vopsele lavabile, gleturi, tencuieli etc. Dacă ne dorim parchet într-un spațiu umed, sau am schimbat destinația unui spațiu (transformăm o cameră în bucătărie, de exemplu și nu vrem să scoatem parchetul) se recomandă sigilarea suprafeței cu un lac impermabil, cu soluții de etanșare inclusiv, sau mai ales, perimetrale. Nu în utimul rând, trebuie să avem grijă cu operațiunile de curățenie zilnică. Este un lucru bine știut că apa se folosește doar pentru a șterge, fără ca petele de umezeală să persiste mai mult de câteva secunde, maxim minute. În timp, modificările dimensionale ale parchetului, la variații repetate de umiditate, slăbesc stabilitatea lamelelor, desprinzându-le de stratul suport, indiferent dacă este vorba de montaj cu adeziv sau cu fixare în cuie.
Îndepărtarea insectelor
În procesul de fabricare a parchetului sau dușumelei, lemnul este uscat în aer liber și apoi uscat forțat prin ridicarea temperaturii în camere speciale, ceea ce distruge orice insectă. Carii mor la peste 55°C. În plus, producătorii tratează parchetul cu insecticide speciale. Dacă veți cumpăra parchet masiv cu urme de cari (acele găurele vizibile la fața lemnului), să nu vă îngrijorați: insectele au fost cu siguranță distruse. Această problemă poate reveni însă cu timpul. Îi putem intoduce în locuință odată cu alte obiecte de lemn (mobilă veche, elemente de tâmplărie), ca insecte sau sub formă de ouă. Ouăle, odată ajunse pe lemnul curat, se vor transforma în larve, apoi adulți care ies din lemn, depun ouă ș.a.m.d. Înmulțirea lor este favorizată de mediul umed, la temperatura camerei. Temperaturile negative nu le priesc. Mai trebuie spus că preferă lemnul din alburn, pe care îl pot străpunge mai ușor, cu precădere în zonele neacoperite cu finisaj și netratate. Întrucât parchetul este în general finisat, atacul va începe cel mai probabil din zona invizibilă, de dedesubt, unde este și mai umed de multe ori. De acee, când recondiționați parchetul cu șlefuire de suprafață, se poate face și o dezinsecție, una cât mai profundă. Am mai putea spune că îi distrugem în câteva zile de iarnă fără încălzire, cu ferestrele deschise, ceea ce este adevărat, dar aici trebuie mare atenție. Lemnul poate avea un comportament imprevizibil: iarna, în interior umiditatea aerului este foarte scăzută, iar prin expunere bruscă la umiditatea crescută de afară, parchetul se poate umfla. Prin urmare, puteți face acest lucru doar controlat, eventual sub supravegherea unui specialist.
Alte câteva reguli
- Amplasarea de covorașe în zonele de trafic intens poate fi utilă, ca și folosirea unor metode de a opri la intrare noroiul, praful și mai ales micile particule de nisip, pietricelele sau alte substanțe abrazive, care sunt inamicii parchetului, sau cel puțin ai finisajului. Așa-numitele ”bariere de praf”, realizate profesionist din elemente metalice, de cauciuc și textile, vor opri cea mai mare parte a murdăriei pe care o aducem de obicei în casă, iar aceasta se traduce printr-o uzură mai mică a pardoselilor și operațiuni mai rare de curățenie și întreținere.
- Folosiți cu măsură detergenți și substanțe de întreținere, iar acestea să fie doar din gamele special pentru lemn natur (nu universale, care pot fi agresive); lemnul are proprietatea de a absorbi, odată cu apa, și toate chimicalele din ea.
- Pe cât posibil, vom evita expunerea parchetului la soare direct, prin fereastră, folosind draperii. Lumina modifică nuanța lemnului, activând taninii din el, ceea ce crează diferențe cromatice vizibile.
- Rezolvați rapid și operativ orice problemă apărută – fie că este vorba despre o lamelă desprinsă sau instabilă (pericol de accident, dar și o agravare în timp a problemei pe o suprafață mai mare), fie de o pată care, cu cât este mai veche, cu atât se extinde în structura lemnului.
- Mutați cu grijă mobilierul și puneți amortizoare sub picioarele obiectelor grele. Și, desigur, atenție la pantofii cu toc cui și la animalele de companie cu unghiile netăiate!
