Problemele structural în stratul support
Drd. Ing. Liviu Costin Gruia
Montatorii de pardoseli se confruntă adesea cu probleme la stratul suport, tratarea și repararea acestuia fiind printre cele mai importante operațiuni efectuate de membrii branșei. Totuși, problemele de suport pot ascunde uneori deteriorări majore de ordin structural, care trebuie identificate corect și rezolvate de urgență. Despre aceste lucruri și nu numai am discutat cu domnul drd. ing. Liviu-Costin Gruia, specialist în reziliența seismică a clădirilor interbelice.
Pot exista probleme structurale legate de pardoseli?
Există, desigur, și în primul rând construcțiile vechi au adesea probleme din perspectiva stratului suport. De pildă, se întâlnesc des straturi succesive de șape turnate în diferite perioade, sau șape crăpate, instabile. Ideal ar fi ca, deopotrivă la casele noi și la cele vechi, atât finisajul, cât și placa să aibă o greutate proprie redusă. La o clădire existentă, este bine ca aceste straturi să fie ușurate cât mai mult posibil. La casele din perioada interbelică și mai vechi este oarecum mai simplu, deoarece pe atunci se așeza între grinzile de lemn ale planșeului, o umplutură de moloz, cenușă sau resturi de șantier, cu rol de fonoizolație și termoizolație. Acest balast are o greutate proprie mare, uneori de ordinul tonelor, chiar și când este vorba despre o cameră de dimensiuni medii; prin urmare, pentru a reduce solicitările gravitaționale și seismice asupra sistemului structural al clădirii, se impune îndepărtarea lui. În mod similar, șapa turnată ulterior trebuie să fie cât mai puțin solicitantă, iar aici aș recomanda variante de șape ușoare, eventual se poate recurge la polistiren extrudat sub șapa respectivă, pentru a prelua eventualele diferențe de nivel și a asigura o termoizolație.
Ca tipuri de materiale pentru finisaj, există unele mai puțin indicate sub aspect structural – de exemplu gresia ceramică, marmura sau piatra, mai ales când sunt aplicate în mai multe straturi, la diverse reamenajări. Aceste straturi succesive, indiferent că reprezintă o șapă sau un finisaj, ori ambele, induc o încărcare a planșeului neluată în calcul la proiectare și pot conduce la situații de risc major pentru clădire.
În mod ideal, atât finisajul, cât și șapa trebuie să fie cât mai ușoare, dat fiind că forța seismică este proporțională cu greutatea structurii. Cu cât structura este mai grea, cu atât forța seismică este mai mare. Planșeele sunt elemente cu suprafața amplă, iar o șapă cu finisaj poate chiar dubla greutatea plăcii. Cum structura trebuie să fie cat mai suplă, materialele moderne gen linoleum, PVC, LVT etc. pot fi o soluție preferabilă, mai ales pentru spațiile umede și de trafic, unde de multe ori încărcările devin mai mari. Situația este cu atât mai evidentă la casele vechi, unde încărcările mari devin cel puțin problematice. Singurul efect pozitiv, dacă îl putem numi astfel, apare în cazul plăcilor de planșeu cu grosimi reduse, de pildă 8-10 cm, care pot vibra ușor la pășire. O șapă solidă rigidizează planșeul și, ca impact psihologic, utilizatorul este mai liniștit, deoarece atunci cand planșeul vibrează apare un disconfort, o teamă. În realitate, acest lucru nu are impact structural, este strict o problemă de percepție.
Umiditatea poate fi o problemă pentru planșeu?
Apa nu are influențe structurale imediate asupra betonului de planșeu. Probleme pot apărea doar în situaţii extreme, când apa se adună abundent, pentru mult timp; mai degrabă, din cauza trecerii timpului, pot apărea fenomenele reologice: se lasă placa, cum se spune popular, sau face săgeată (un termen mai tehnic). Plăcile din beton erau făcute în trecut cu grosimi de 10 sau 8 cm, am văzut chiar și de 6 cm grosime, iar cele mai multe dintre ele au rezistat, cu prețul unor deformații și fisuri. Mai nou se fac de 12 – 15 cm, pe considerente acustice. Din punctul de vedere al protecției acustice, un planșeu trebuie să aibă o greutate proprie de cel puțin 350 kg/mp.
Când se impune o expertiză din punct de vedere tehnic?
Pentru orice element de construcție, fie că este vorba de pardoseli, de planșeu sau de șape, este important să rezolvi problema înainte să devină gravă. Există câteva semne clare care trebuie să te facă atent. În principiu, la planșeu, dacă se observă degradări, lucrurile sunt destul de serioase. Și în general nu observă cel de la care pornește problema, ci vecinul de dedesubt – deformările vizibile apar la nivelul de jos. Placa este încărcată gravitațional la partea ei superioară a secțiunii, însă întinderea dată de momentul încovoietor este la partea de jos a secțiunii plăcii. De asemenea, pot apărea degradări și la intersecția cu pereții, ceea ce reprezintă un alt semnal de alarmă.
Ce pot face montatorii de pardoseli dacă observă atare probleme?
Montatorul nu trebuie să facă nimic în principiu, doar să se asigure prin expert că placa este sigură, consolidată. Doar expertul tehnic poate certifica acest lucru. Prin expertiza tehnică se determină dacă este într-adevăr o problemă structurală, abia apoi putându-se trece la operațiuni de finisaje. Desigur, dacă observă probleme, montatorul este dator să le semnaleze. Cel mai important lucru e să faci acest tip de lucrări la timp, când încă este șantier și se pot face mai simplu intervenții.
Dacă se determină probleme structurale, cum se rezolvă la nivelul plăcilor suport?
În funcție de problema apărută, se vor aplica diferite soluții. Ca măsuri de consolidare, de exemplu planșeul se poate suprabetona sau se pot alege soluții pe bază de fibre de carbon.
Mai sunt situațiile clădirilor existente când în planșeele de deasupra subsolului a pătruns câțiva centimetri umezeala în beton, apoi a ajuns la armătură, care este atacată de rugină. În consecință, acestea își măresc volumul, iar acoperirea de beton este astfel expulzată și barele rămân expuse, afectând semnificativ integritatea plăcii. În timp, dacă nu se intervine, planșeul respectiv poate fi compromis. Rezolvarea, oarecum singura posibilitate, prezumă curățarea de rugină a armăturii și tratarea cu soluții speciale. Totuși, dacă s-a ajuns aici, integritatea plăcii nu va mai îndeplini cerințele structurale inițiale, decât prin adoptarea altor măsuri de consolidare complicate, dar se blochează degradarea.
