Din motive de ordin istoric și economic, românii s-au apropiat de curentul ecologist cu o mică întârziere, dar în momentul de față putem spune că suntem înscriși în mod asumat, cel puțin la nivel legislativ și declarativ, în acest trend. Poate că nu suntem campioni la reciclare și eficientizarea consumurilor, dar ecologia contează, cel puțin pentru un segment de piață – în speță, al oamenilor educați și implicați social. Iar domeniul pardoselilor este, fără dubiu, extrem de riguros când vine vorba despre protejarea mediului și sănătatea celor care utilizează produse specifice. Este firesc, deoarece pardoseala reprezintă o suprafață importantă a unei amenajări interioare și poate influența în mod decisiv calitatea aerului interior, a locuirii în general. În cazul amenajărilor exterioare, exigențele sunt mai puține, dar nici acolo nu trebuie neglijate anumite aspecte de mediu. Nu sunt dorite substanțele organice volatile dăunătoare, dar nici microplasticele sau pulberile în suspensie – toate pot avea efecte nedorite. Sunt exigențe nu doar ale autorităților, ci și ale beneficiarilor, designerilor, arhitecților ori peisagiștilor. Sunt și exigențele noastre, ale celor care lucrăm cu și printre materiale de tot felul, unele dintre ele cu potențial de risc: adezivi, amorse, mortare, lacuri, rășini, etanșanți, produse din plastic ș.a.m.d. Din amintiri, putem evoca acele lacuri pentru lemn sau adezivi care te amețeau și, mai ales, de care nu era prea bine să te apropii cu flacără deschisă…
În ultimul deceniu, emisiile de substanțe organice volatile au scăzut radical în industria aceasta, creându-se formule tot mai sărace în solvenți organici (s-a trecut la apă ca solvent în numeroase cazuri). Polimerii utilizați în fabricarea unor tipuri de pardoseli, precum PVC-ul, cauciucul sau mocheta, au emisii extrem de reduse sau nule de substanțe volatile precum ftalați ori formaldehide, iar mortarele sunt produse astfel încât să elibereze cantități cât mai mici de pulberi. Echipamentele cu care lucrăm sunt concepute astfel încât să degaje cât mai puțin praf, inclusiv acel praf de lemn care este foarte periculos pentru parchetari. Este bine de știut că aceste îmbunătățiri au fost obținute nu doar în urma acțiunilor societății civile sau ale instituțiilor responsabile cu conservarea mediului, ci și ca efect al sugestiilor, mai mult sau mai puțin vehemente, ale montatorilor și constructorilor, individual sau sub formă de asociații profesionale. În cazul nostru, lucrurile sunt relativ simple, deoarece avem la îndemână argumentul comercial: folosim acele materiale și scule care nu ne pun sănătatea în pericol, lucru pe care îl transmitem și beneficiarilor, uneori fără intenție. Ne place să ne alegem singuri materialele de montaj, pentru că putem opta pentru cele cărora le cunoaștem comportamentul, fără riscuri și fără reproșuri din partea beneficiarilor. Bineînțeles, beneficiarii și designerii pot merge cu exigențele și mai departe, preferând produse din materii prime reciclate, ori refolosite (din așa-numita “economie circulară”), pot face o selecție a producătorilor în funcție de consumul de energie din surse regenerabile, ori de consumul redus de apă, amprentă de carbon etc. Reglementările nZEB vin cu alte exigențe care pe noi ne ajută, de fapt, să realizăm lucrări de calitate – un spațiu termoizolat ne este, deseori, de mare ajutor. Întrucât noi, ca aplicatori, nu alegem toate materialele (de regulă doar pe cele de montaj, care nu se văd), nu putem să facem altceva decât să încurajăm aceste preferințe pentru Eco. Chiar ne face plăcere și ne dă un sentiment de mândrie să lucrăm pentru clienți care urmăresc acest lucru. Uneori poate fi mai dificil din punct de vedere tehnic, dar credem că merită.