Pavimentul interior și pardoselile aparțin finisajelor interioare, ca parte integrantă a unui ansamblu arhitectural. Ele au o contribuție substanțială la definirea unui spațiu interior, a caracteristicilor, calităților sau a defectelor acestuia și, bineînțeles, împreună cu lumina, mobilierul, accesoriile și obiectele decorative, realizează atmosfera pe care o vor oferi utilizatorilor săi. Este necesar ca finisajele (prin urmare și pardoselile) să fie alese în funcție de contextul arhitectural, de funcția și modul de exploatare a spațiului, precum și de atmosfera dorită, aceste condiții demonstrând importanța lor deosebită în modelarea spațiului interior.
Pardoseala este alcătuită din stratul superior, destinat circulației, strat care este așezat pe un alt strat suport, iar în totalitatea lor acestea formează pavimentul interior. În arhitectura modernă, între acesta din urmă și planșeul de rezistență pot interveni izolatori termici și fonici, sisteme de încălzire în pardoseală, instalații electrice sau de alte tipuri. Dacă planșeul este unul intermediar și aparține unei clădiri cu mai multe etaje, atunci utilitățile prinse sub pardoseală se pot amplifica și capătă un grad mai mare de complexitate. În funcție de materialele folosite pentru finisarea și acoperirea pardoselilor, s-au realizat și clasificări ale acestora în materiale naturale și de sinteză, în materiale dure, elastice și moi, în plăci, folii sau turnate etc. Alegerea materialului se face în funcție de costuri, rezistență, reacție la zgomot, umiditate, căldură și lumină, confort și efortul de întreținere, curățare și uneori în funcție de problemele legate de factorii alergeni. Datorită faptului că rolul principal al pardoselilor este acela de a susține circulația oamenilor, ele trebuie să respecte o serie de reguli referitoare la aceasta, precum ar fi cele legate de confort, de securitate și siguranță, să ajute la orientarea în spațiu, să asigure igiena și posibilitatea unei întrețineri rapide și ușoare. Și nu în ultimul rând, să prezinte calități estetice. Privite din acest punct de vedere, pardoselile au respectat marile stiluri arhitecturale, în calitatea lor de parte componentă a arhitecturii. Tot sub influența esteticului, și zona pardoselilor va fi supusă în permanență căutărilor de noi expresii, precum în arhitectură și design interior, căutări curajoase în folosirea ultimelor tehnologii și materiale, precum și a celor mai neașteptate combinații de materiale, mai mult sau mai puțin obișnuite – sticlă, metal, piatră și rășini, formând decorațiuni și chiar imagini spectaculoase. Zona ornamentală și decorativă a pardoselilor este una diversă și bogată, contribuind și ea la susținerea identității și personalității unui spațiu.
Planul de bază
Pardoselile marchează planul de bază, care este stratul final al planului inferior, planul de susținere, pământul de sub tălpile noastre – parafrazând titlul unui celebru roman al lui Salman Rushdie – element de mare forță și importanță pentru amplasarea și orientarea noastră în spațiu. Deși este folosit tot timpul, suntem prea puțin conștienți de prezența planului de bază și, implicit, a pardoselilor, cărora le acordăm prea puțină importanță, în ciuda impactului lor semnificativ asupra designului întregului spațiu utilizat. Ele sunt elemente de design de mari dimensiuni, ceea ce înseamnă că tind să servească drept bază pentru aspectul și atmosfera din încăperi și din întregul ansamblu arhitectural. De asemenea, ele au capacitatea de a defini sau ”distruge” un spațiu și pot fi, de multe ori subconștient, primul lucru pe care îl observăm într-o încăpere.
Parte crucială a oricărui proiect de design interior, pardoseala poate cu ușurință să definească un spațiu prin material, culoare, textură, modele decorative și modul de orientare a acestora, în special al celor liniare. În timp ce prima interacțiune cu un spațiu este vizuală, primul contact fizic pe care cineva îl va avea cu un spațiu este pardoseala. Suprafața ei servește ca bază încă din faza de proiect, dar rămâne o prezență activă până la impactul final al amenajării, al succesului sau eșecului acestuia. Considerăm pardoseala ca pe un dat de mare importanță asupra întregului. Dacă ne gândim bine, este vorba despre o suprafață mare care influențează perspectiva vizuală a spațiului, care lucrează și la nivel senzorial, condiționând relația cu întregul. De aceea, buna alegere a pardoselii are o importanță vitală pentru succesul proiectului. Alegerea corectă a pardoselii astfel încât să funcționeze cel mai bine într-o încăpere și, în general, alegerea tuturor caracteristicilor acelei pardoseli (precum rezistența, durabilitatea, materialul, izolația, formatul sau tonalitatea) atrag o serie de beneficii cum ar fi: durata de viață, răspunsul adecvat la genul de utilizare la care este supusă, întreținerea ușoară și, nu în ultimul rând, îmbunătățirea esteticii spațiului respectiv.
Rolul funcțional
Vorbind despre pavimente și pardoseli interioare, rolul funcțional nu trebuie trecut cu vederea sau subestimat. Încă din fazele de început ale proiectului se recomandă alegerea materialului de finisaj al pardoselii pentru fiecare încăpere, astfel încât să răspundă cel mai bine tipului de activități și circulații care se desfășoară în acel spațiu. De exemplu, holurile, în cazul accesului direct și mai puțin protejat dinspre exterior, vor primi pardoseli mai rezistente la circulație intensă, umezeală, murdărie și întreținere. În spitale și laboratoare se vor folosi suprafețe care rezistă la soluții puternic dezinfectante, suprafețe fără porozități, cu muchii rotunjite și texturi care să faciliteze o curățire și igienă cât mai eficiente, rezistente la pătare, cromatic să inspire curățenie și optimism, să aibă calități de izolare fonică etc.
Rolul senzorial
Spre deosebire de suprafețele pereților și în special al tavanului unei încăperi, pardoseala transmite calitățile ei tactile – textura și densitatea – în mod direct, în timp ce mergem pe suprafața ei, având un efect senzorial direct. Contactul piciorului cu pardoseala este de lungă durată, motiv pentru care confortul acestei relații necesită un studiu atent. Confortul piciorului este în strânsă legătură cu duritatea sau elasticitatea pardoselii, cu gradul de rezistență al materialului acesteia și depinde într-o măsură mai mică decât ne așteptăm de căldura ei.
Proprietățile acustice contribuie nu numai la sporirea confortului, ci și la crearea unui anumit tip de atmosferă: ecoul pașilor în anumite spații (tribunale, coridoare lungi etc.) poate avea un efect intimidant, în timp ce în spitale sau săli de curs este extrem de deranjant. Aceste efecte pot fi speculate sau evitate în funcție de destinația spațiului respectiv.
O pardoseală deschisă la culoare și foarte bine lustruită, prezentă în special în spațiile de mari dimensiuni, poate crea senzația de nesiguranță la mers – teama uneori nejustificată de a aluneca, iar strălucirea poate fi supărătoare la ochi.
Rolul vizual
Deși la modul general pardoseala este considerată, în primul rând, o suprafață cu rol util, practic, și apoi un fundal vizual al spațiului interior, ea poate, prin intermediul culorii, modelului decorativ și al texturii, să joace un rol vizual activ în perceperea și în determinarea caracterului unui spațiu interior. Iată câteva aspecte importante:
- O pardoseală deschisă la culoare sporește luminozitatea unei încăperi, în timp ce o pardoseală închisă la culoare absoarbe o mare cantitate din lumina căzută pe suprafața ei. O culoare caldă, deschisă are ca efect senzația de înălțare a pardoselii, în timp ce o culoare caldă și închisă transmite un sentiment de securitate. O culoare rece, deschisă sugerează spațialitate și scoate în evidență netezimea pavimentului lustruit. O culoare rece și închisă oferă unei pardoseli drepte profunzime și greutate.
- Textura fizică a materialului unei pardoseli și modul în care aceasta este utilizată și pusă în operă sunt relaționate direct cu modelul decorativ creat de pardoseală (de exemplu fladerul esențelor lemnoase). Textura fizică este cea care comunică natura materialului din care este realizată pardoseala și este implicată vizual în definirea caracterului spațiului dat.
- O pardoseală neutră, fără pattern-uri (modele decorative) poate folosi ca simplu fundal pentru ocupanții unei încăperi, pentru mobilier etc.; de asemenea, o pardoseală poate să devină, cu ajutorul folosirii motivelor decorative, a culorilor, a jocurilor de lumini și umbre, un element dominant al unui spațiu interior. Motivele decorative pot fi folosite pentru a defini anumite zone, pentru a sugera direcții de mișcare sau, pur și simplu, pentru a oferi expresivitate.
- Perceperea modelului decorativ de pe pardoseală este afectată de legea perspectivei. De aceea un model decorativ la scară mică poate fi văzut ca o textură fină sau ca un ton amestecat, mai repede decât o compoziție realizată din elemente de design individuale. În plus, orice element liniar continuu prezent în modelul decorativ al pardoselii va influența puternic modul de percepere al unui spațiu, putând deveni dominant. Motivele decorative direcționale pot adesea să afecteze proporțiile aparente ale unei pardoseli, fie exagerând, fie scurtând una dintre dimensiunile ei.
În cazul denivelării planșeului, mai ales în cazul denivelărilor cu o singură treaptă, care poate trece ușor neobservată și conduce la accidente, se recomandă marcarea evenimentului la nivelul pardoselii prin schimbarea de textură, culoare, model decorativ sau prin intarsierea de diverse profile pentru a atrage atenția asupra modificării de înălțime. Tot cu intervenții la nivelul pardoselii se poate realiza o compartimentare vizuală prin „decuparea” unor zone unde se schimbă materialul, culoarea, textura, orientarea fibrei sau a modelului decorativ, subliniind astfel prezența unei „insule” sau a unor centre de interes în cadrul unui spațiu deschis, multifuncțional al amenajării interioare. Tot astfel se pot atenționa schimbări funcționale sau de orice altă natură.
De asemenea, prin intervențiile la nivelul pardoselii se pot marca, mai mult sau mai puțin subtil, trasee care facilitează circulația generală sau locală în interiorul unei clădiri sau al unei încăperi.
Relația cu arhitectura
Un paviment (interior sau exterior) bine proiectat oferă un model la o scară aflată în armonie atât cu silueta umană, cât și cu ansamblul în care este înscris. El poate fi „tăcut”, altfel spus o prezență neutră, care nu se impune vizual, sau, din contră, poate capta interesul primind un rol deosebit de importat în estetica sau mesajul spațiului respectiv. Tot pavimentul are, de multe ori,
menirea de a realiza unitate între diverse stiluri arhitecturale atât în spațiul interior, cât și în cel exterior, și poate să sporească conștientizarea unui volum, lizibilitatea acestuia și interesul pentru el. Poate stimula, provoca, încuraja spre o experiență mult mai puternică, memorabilă. Considerațiile vizuale includ modelul geometric al pavimentului, forme și ritmuri, axe care
influențează mișcarea în spațiu. Factorii perceptuali includ simbolismul formei terenului și al plăcilor, precum și modelul acestora. Un mesaj subtil poate veni și de la semnificația culturală și istorică a sitului sau spațiului în care este amplasat pavimentul. Așa cum bine se știe, un detaliu important în definirea calităților volumului de spațiu arhitectural este relația dintre înălțime și celelalte două dimensiuni – lungime și lățime, dimensiuni care la rândul lor definesc suprafața planului de bază. În realitate, însă, perceperea volumului de spațiu interior nu se face numai după legi strict geometrice, deoarece în fenomenul de percepere a spațiului intervin o serie de alți factori care modifică strictețea abstractă a legilor matematice, cum ar fi vederea în perspectivă, mișcarea, efectele culorii, textura, elemente decorative, lumina. Ținând cont de impactul vizual al planului de bază și implicit al pardoselii asupra modului în care este perceput spațiul arhitecturat interior (cel intermediar și exterior deopotrivă), devine evidentă o primă relație dintre arhitectură și paviment. Însă lucrurile sunt departe de a se limita la atât. Instrumentele de lucru
specifice modelării spațiului interior, așa cum s-a amintit, sunt materialul, culoarea, textura, elementul decorativ, lumina etc., elemente deosebit de importante în stabilirea atmosferei, a stilului și în final a confortului sau a stării care se dorește să se insufle utilizatorului. Intervenția la nivelul pardoselii poate susține sau distruge unitatea, stilul, ambianța, sau poate bulversa un mesaj, dat fiind faptul că finisajul pavimentului are suficientă forță vizuală în a sugera un stil arhitectural sau o atmosferă, care dacă nu se armonizează sau nu intră în dialog cu restul amenajării, conduce spre eșecul lucrării. Vom detalia asupra relației dintre pardoseli și arhitectură într-o ediție viitoare.
Luiza Varga
Tel.: (+40) 726000400;
E-mail: office@luizdesign.ro
www.luizdesign.ro
