Emil Ivănescu
Președintele OAR București
Domnul Emil Ivănescu este Președintele OAR București și de mai bine de 10 ani Curator al Anualei de Arhitectură. Am discutat cu domnia sa despre provocările aduse de acest moment pandemic în piața de construcții, dar și despre transformările ireversibile care deja au început.
Suntem într-o perioadă care ne obligă să ne reinventăm. Cum se desfășoară Anuala în condițiile actuale?
În primul rând șantierele au mers, așadar proiecte sunt –și încă de calitate foarte bună. Ca eveniment avem Anuala clasică – ceea ce implică premierea și jurizări internaționale derulate pe platforme online. Încă dinainte de pandemie eram avansați în acest mod de lucru, așa că acum putem spune că suntem pregătiți. Modelul de lucru expus are la bază faptul că juriul este internațional. Înainte de pandemie jurizarea Anualei implica două etape – prima derulată online, apoi vizita în sit. Practic, acum am transformat ultima etapă într-un public speech day, când arhitecții își vor prezenta online proiectele. Dar Gala Premiilor se va desfășura ca de obicei, fizic, pe 15 octombrie, într-un spațiu semideschis, cu respectarea tuturor măsurilor știute.
Așa era și în alți ani?
Da, acum însă e de nevoie.
Ce ne puteți spune despre proiectele depuse?
Nivelul a crescut foarte mult, breasla este dinamică. Există un număr mare de proiecte de o calititate foarte bună în București. Aș mai remarca ceva relativ la modul de selecție – beneficiarii au început să intre pe platforma noastră online pentru a-și selecta arhitecții.
Aici se pot vedea în detaliu toate clădirile valoroase construite în București din 2003 până acum.
O lucrare este o muncă de echipă – arhitect, beneficiar, executant, antreprenor. De aceea, noi premiem toată echipa. Dăm chiar un premiu special pentru cel mai bun beneficiar. Încurajăm astfel oamenii care au încredere în profesioniști. Pentru că de fapt aici e marea problemă în orice profesie – nu se ascultă de profesionist.
Beneficiarii sunt mai tineri?
Da și nu. Unii sunt la o vârstă să-i spunem golden, oameni aflați la a doua sau a treia construcție, care au înțeles ce greșeli au făcut neconstruind cu profesioniști și atunci creditează echipa. Desigur, sunt și mulți tineri care vor altceva, vor calitate. Până la urmă, e vorba de educație, care generează calitate.
Cum a fost această perioadă cu pandemia?
A fost interesant cumva. Unele șantiere mai mari s-au închis pe o perioadă, dar șantierele mai mici au funcționat. Având un număr mai mic de muncitori prezenți și-au putut lua măsurile de rigoare, cei care și le-au luat. Paradoxal, construcțiile nu au fost lovite prea tare, oricum mai puțin ca la precedenta criză din 2008 – 2009. Ritmul a încetinit, dar lucrurile nu s-au oprit de tot.
În țările dezvoltate, statul a aruncat pe piață lucrări de arhitectură socială. Acestea sunt măsuri eficiente, de a investi pe timp de criză în infrastructură și arhitectură socială pentru cetățean. Se ating astfel două obiective – se dă de lucru industriei și în același timp se rezolvă niște probleme pentru care altfel, în vremuri normale ca să zicem așa, nu ar fi timp.
Cât de posibilă este distanțarea socială pe șantiere?
Este și nu este. Până la urmă, ține de oameni, oricât te-ai chinui să explici, cetățeanul te ascultă sau nu. La nivel personal nu ai ce să faci, totuși dacă ai echipe de muncitori pe șantiere poți să impui reguli. Noi de pildă, la București, inițiasem un program de vizite pe șantier pentru arhitecții stagiari, dar în noile condiții l-am oprit temporar – ceea ce înseamnă că regulile pe șantiere se respectă.
Și până la urmă faptul că majoritatea șantierelor au funcționat arată că decidenții erau interesați să meargă înainte și că au respectat regulile. Sunt câteva principii simple – să păstrezi distanța legală, să ai mască, mănuși, etc.
Aceste reguli noi vor lasă urme și după ce trece pandemia?
Eu personal cred că lucrurile vor reveni la normal, lumea abia așteaptă, probabil la jumătatea anului 2021, dar vor rămâne zone definitiv transformate – spațiile office, munca online, desigur dezideratele de igienă. Deja este clar că există schimbări. Pe lângă tot ce înseamnă regulile de igienă, cel puțin două aspecte cred că nu vor mai reveni niciodată la ce a fost înainte. Accentul pe online și ceea ce definim ca zonă de lucru. Deja cam în toate domeniile s-a văzut că multe activități se pot derula online-ședințe, discuții, nu și activitatea efectivă, evident. Noi în cadrul Anualei avem și un premiu pentru cele mai inspirate idei de home office, pe baza fotografiilor trimise de participanți.
Concursul încă nu a debutat, trebuie întâi să pregătim juriul dar deja am primit poze. Mai cred că pe lângă acest accent pe digital, a doua paradigmă care se schimbă decisiv este ceea ce înțelegem prin locul de muncă. Nu vor fi astfel afectate foarte mult construcțiile ci serviciile, tot ce ține de acestea. Deja există transformări mari în piața imobiliară, pe zona de birouri mai ales.
Da, am văzut că firmele caută mai nou vile, case individuale, de bine ce până acum se căutau clădiri tipice cu birouri open space.
Am și eu cunoscuți care au firme și care au plecat deja din clădiri de birouri cu open space în case individuale. Se observă că piața se adaptează în ansamblu – deja producătorii de mobilă oferă modele noi adaptate pentru home office. Dealtfel toate aceste schimbări vor aduce un plus de creativitate, în toate domeniile. Pe fond însă nu știu dacă neapărat se vor simplifica lucrurile – cred că oamenii vor păstra identitățile, dar vor fi mai creativi.
Noi am avut un serial în revistă referitor la poduri, am discutat cu un notar, un cadastrist, un structurist. Ce părere aveți despre aceste spații la modă azi?
Trebuie în primul rând să definim ce înseamnă pod, cum se abordează acel spațiu. Dacă avem de-a face cu un beneficiar care înțelege ce înseamnă podul și cum se poate transforma acel spațiu e vorba de cazul fericit. Zona respectivă se poate amenaja extrem de spectaculos, de pildă cu funcțiunea de living în mansardă. Consider că între cele mai interesante case se număra exact cele care au amenajată zona de zi în pod. Pe de o parte e un spațiu deschis, amplu, cu volumetrie specială, iar pe de alta oferă panorama cea mai spectaculoasă asupra zonei. E un spațiu al intimității, cu totul special și din fericire încep să apără clienți care știu cum să folosească podul.
Din păcate nu toate cazurile sunt așa, sunt dese cazurile când se speculează acest spațiu, se ia autorizație pentru o construcție cu pod nelocuibil, iar acesta e apoi amenajat ca spațiu locuibil. Nu e deloc binevenită această situație pentru că afectează imaginea construcției în ansamblu. Până la urmă, decisivi sunt tot profesioniștii și mai ales gradul în care ei sunt ascultați – de la arhitect la constructorul de acoperișuri. În Occident orașele și clădirile arată bine tocmai pentru că specialistul este ascultat și respectat.
