Vom continua cu această ocazie expunerea noastră asupra pericolelor pe care le presupun pardoselile executate, întreținute și utilizate necorespunzător, aplecându-ne asupra altor câteva aspecte: siguranța la locul de muncă, situația pardoselilor exterioare acoperite de gheață și zăpadă, respectiv pardoselile electroconductive, disipative și antistatice. Pentru fiecare putem spune câte ceva care să fie de folos în a alege un anumit tip de pardoseală, a ști cum să fie abordate activitățile de curățenie și întreținere, a le utiliza în mod corect și eficient.
Siguranța pardoselilor la locul de muncă
În ediția trecută am vorbit despre aderență, dar încă nu am epuizat subiectul. O temă importantă este siguranța la locul de muncă, un context în care pot fi menționate aspecte suplimentare privind prevenirea alunecării, dar și a altor tipuri de accidente. În privința siguranței, conform unor studii cu valențe psihologice, evitarea accidentelor nu este asigurată de experiență și de abilități speciale, ci de atenție, prevenție și de respectarea regulilor. Curajoșii și cei prea siguri pe sine sunt mai predispuși la accidente. Iată cîteva reguli de siguranță și situații frecvent întâlnite în care se produc accidente:
- Stratul de uzură al pardoselii trebuie să corespundă specificului activității de la fiecare punct de lucru sau zonă de trafic, să fie rezistent la ulei și la produsele chimice utilizate, iar acolo unde este cazul se pot folosi soluții antiderapante. Pentru aceasta, se vor executa pardoseli profesionale, agreate de normativele corespunzătoare fiecărui domeniu.
- Balustrada și barele de susținere au rostul lor și, dacă sunt realizate corect, e bine să le folosim.
- Curățenia și întreținerea trebuie efectuate în fiecare unitate de producție conform unor proceduri bine stabilite, cu regularitate, atât în zonele de lucru, cât și pe căile de acces; metodele și echipamentele de curățenie trebuie să fie adecvate suprafețelor ce urmează a fi curățate, având grijă ca în timpul curățeniei și întreținerii să nu se creeze noi pericole de alunecare și împiedicare (prezența semnelor de avertizare este obligatorie).
- Acolo unde este posibil, obstacolele trebuie îndepărtate, pentru a evita pericolul de impiedicare, iar dacă nu este posibil, trebuie utilizate bariere adecvate sau inscripționări de siguranță. Cablurile suspendate nu trebuie să se intersecteze cu zonele de circulație la un nivel la care pot fi atinse sau agățate. Când acestea sunt amplasate la nivelul pardoselii, vor fi protejate cu manșoane, dar pentru a nu împiedica este de preferat să fie integrate în pardoseală sau creată o zonă de trecere pe deasupra. Oricum, manșoanele se uzează în timp dacă se calcă peste ele și firele rămân expuse, putându-se deteriora sau provoca electrocutarea.
- Nivelul de iluminare să fie adecvat, funcțional, iar poziționarea corpurilor de iluminat să fie concepută astfel încât să existe vizibilitate pe toată pardoseala, în mod uniform, având posibilitatea de a observa obstacolele și, eventual, scurgerile de fluide; acest lucru este necesar și în spațiile exterioare, unde trebuie să existe instalații dedicate.
- Pardoselile trebuie verificate cu regularitate pentru depistarea deteriorărilor și, dacă se observă asemenea probleme, trebuie sesizate imediat celor responsabili și efectuate operațiuni de întreținere; sunt vizate pericolele potențiale de alunecare prin uzură (lustruirea) accentuată, găurile, crăpăturile, gresia spartă, elementele antiderapante ale scărilor, balustradele instabile, marcajele, covoarele sau ștergătoarele care nu sunt bine fixate pe pardoseală.
- Distragerea atenției este un motiv frecvent pentru pierderea concentrării și alunecare, împiedicare, lovire de obiecte care nu ies prea mult în relief de la nivelul pardoselii. Multe persoane se accidentează când stau cu privirea pe telefon; uneori ne amuzăm pe seama lor, dar pot exista și situații grave, care nu mai sunt deloc vesele.
- De asemenea, trebuie să fim atenți când mergem cu încălțămintea udă – se merge încet și cu pași mici, mai ales când este vorba de pardoseli alunecoase, în pantă sau acoperite de obiecte în dezordine.
- Încălțămintea antiderapantă nu este cu mult mai scumpă decât cea obișnuită. În plus, vom avea grijă ca ea să nu fie murdară de noroi, zapadă, gheață sau grăsime.
- Când cărăm ceva, este obligatoriu să avem o perspectivă optimă asupra drumului, pentru a identifica obstacolele.
- Deplasarea se face mergând, nu sărind sau alergând, deci buna organizare a activității este foarte importantă.
- Dacă avem ceva de cărat în brațe la un alt etaj și ambele mâini sunt ocupate, este de preferat să evităm urcatul pe scări și să luăm liftul.
- Atenția trebuie mărită și când trecem de la un tip de pardoseală la altul, cu aderență diferită (putem să alunecăm sau să ne împiedicăm).
- Nu trebuie lăsate pe pardoseală lichidele vărsate (sunt îndepărtate imediat, iar când se curăță cu mopul, trebuie să se evite răspândirea lichidului, astfel încât să nu se mărească suprafața de contaminare). Nu sunt de neglijat inclusiv scurgerile accidentale de la dozatoarele de apă sau cafea, care trebuie să aibă funcționale dispozitivele de colectare.
- În orice situație de lucru, se previn deversările, împroșcările și scurgerile de lichide, uleiuri, particule, prafuri etc. pe pardoseală; în cazul în care acestea sunt posibile cu o frecvență mare, pardoselile trebuie prevăzute cu sisteme de extragere sau colectare, spațiile sunt delimitate sau prevăzute cu margini mai înalte sau zone sub formă de jgheab.
- Unele diferențe de nivel precum rampele sunt deseori dificil de observat, de aceea e recomandat să fie semnalizate prin utilizarea unor indicatoare de securitate corespunzătoare.
- Se verifică atent stabilitatea scărilor mobile rezemate; acestea se folosesc doar pe pardoseli aderente, cu picioarele bine fixate și având intacte elementele antialunecare (saboții); când se lucrează la înălțime de peste 2 m, cineva trebuie să asigure stabilitatea scării de la sol și se va trasa o zonă de protecție, avertizată vizibil, accesul oricărei persoane străine în zonă fiind interzis. Scările mobile trebuie utilizate astfel încât să permită lucrătorilor să dispună în orice moment de o prindere cu mâna și de un sprijin sigur, mai ales când trebuie transportat ceva manual pe scară. Nu se ating de scările metalice fire conductoare și nu se ridică pe scară greutăți mari.
- În cazul în care munca se desfășoară în aer liber, trebuie luate măsuri suplimentare în perioada de îngheț – măsuri pentru anti-derapaj și prin folosirea de încălțăminte adecvată.
Alunecarea pe gheață și zăpadă
Iarna, problema gheții și a zăpezii acumulate pe pardoselile exterioare este rezolvată cu ajutorul unor materiale antiderapante sau care au rol de degivrare. Cea mai cunoscută soluție este sarea, banala clorură de sodiu, care are proprietatea că, dacă este dizolvată în apă, scade temperatura de îngheț. De exemplu, o soluție de sare cu 10% concentrație va avea un punct de îngheț de circa – 6ºC. Din păcate, capacitatea de topire scade la temperaturi mai mici de – 9ºC și este ineficientă la – 18ºC și mai jos de atât.
Gheața este un factor de agresiune asupra celor mai multe materiale pentru pardoseli – lemn, dale de beton, ceramică, chiar piatră dacă este un material poros. Apa absorbită de material va îngheța, se va dilata și, cu o forță extrem de mare, va provoca fisuri și microfisuri de suprafață sau în profunzime. Trebuie spus că rolul aplicării de sare pe pardoseli sau căi de acces exterioare nu este neapărat topirea gheții, deoarece ar fi necesar un consum foarte mare; este suficient totuși să folosim atâta cât este nevoie pentru a provoca spargerea și desprinderea de stratul suport, pentru ca apoi să putem curăța cu ușurință, fără a provoca pagube. De asemenea, trebuie spus că sarea trebuie să aibă un pic de apă pentru a începe procesul de topire, prin urmare se poate umezi înainte de împrăștiere, sau se prepară dinainte o soluție.
Problema acestei metode de degivrare este că sarea poate provoca coroziunea materialelor pardoselilor, a betonului în special, ruginirea metalelor (balustrade, garduri), poate distruge plantele din zonă după ce substanța se spală și este drenată spre zona de vegetație. De asemenea, poate fi considerată o formă de poluare, întrucât pătrunde în sol și în pânza de apă freatică, crescând salinitatea apei.
Clorura de calciu este o altă substanță care poate fi folosită, rămânând eficientă până la temperaturi chiar mai mici (aproximativ – 30 ºC). În contact cu apa, pe care o absoarbe foarte rapid, se creează o reacție chimică exotermă, ceea ce duce la topirea gheții și zăpezii.
Nisipul este folosit în principiu pentru aderență, neavând proprietatea e a topi gheața. În combinație cu clorura de sodiu sau clorura de claciu, oferă atât aderență, cât și dezgheț. Problema acestuia este că, după ce este îndepărtat de pe suprafață, poate înfunda sistemele de drenaj al apei.
Există și alte metode de degivrare și aderență, unele chimice (acetat de calciu și magneziu, clorură de potasiu, uree), altele considerate ecologice (cenușa de lemn, care conține potasă, suc de sfeclă de zahăr, făină de lucernă cu conținut de azot, zaț de cafea).
Mai există metode de degivrare bazate pe conductori electrici integrați în pardoseală, care sunt utile în zonele aferente locuințelor, spațiilor de birouri, hoteluri, chiar industriale. Este o metodă elegantă, nu foarte ieftină, care presupune o proiectare specială din perspectiva gestionării umidității.
Electroconductive / disipative / antistatice
Siguranța pardoselilor presupune nu doar grija pentru cei care le folosesc, ci și pentru buna desfășurare a activității într-un spațiu. Aici putem menționa pardoselile cu caracteristici electroconductive / antistatice/disipative, o categorie aparte de finisaje, cu o utilizare concretă în domenii ce implică circuite electronice sensibile care pot fi afectate sau perturbate de o descărcare electrică, respectiv acolo unde o scânteie ar putea declanșa incendii sau explozii. Componentele electronice active, microcipurile și circuitele integrate sunt sensibile la descărcările electrostatice, distrugerea lor însemnând pagube materiale însemnate. Există asemenea pardoseli în variante de PVC, cauciuc și rășini epoxidice sau poliuretanice, precum și adezivi de montaj sau amorse care au aceeași proprietate. Problema pe care o rezolvă este așa-numitul fenomen ESD – electrostatic discharge, adică scânteile sau micro-fulgerele, care apar între două suprafețe cu potențial electric diferit. Cea mai potrivită soluție este ca aceste sarcini să fie descărcate în pardoseală, care are rolul de împământare, cu potențial electric zero. O pardoseală electric conductivă are valoarea rezistenței situată între 2,5 X 104 și 1,0 x 106 ohmi. Dacă o pardoseală are valoarea rezistenței sub 25.000 de ohmi, șansele de electrocutare sunt foarte mari într-un mediu cu multă energie electrostatică, iar dacă trece de 106 ohmi, pardoseala poate fi considerată disipativă. Între aceste valori, este zona care pardoseala poate rămâne conductivă, dar fiind considerată o zonă de siguranță. Între 106 și 108ohmi, este de asemenea o zonă de siguranță în care rezistența pardoselii este mai mare, dar are capacitatea de a gestiona corect electricitatea. Dincolo de 108 ohmi, o pardoseală nu mai are calități conductive sau disipative, existând riscul ca descărcările să se realizeze în aparatura electronică și orice alt material conducător de electricitate. Pardoseala conductivă și cea disipativă protejează sistemele electronice de daunele cauzate prin faptul că oamenii se încarcă electrostatic pur și simplu mergând, iar aceste sarcini se descarcă în pardoseală. În acest scop, materialul pardoselii înglobează elemente conductoare precum grafit sau particule metalice distribuite uniform, care preiau sarcinile și le elimină fie printr-o rețea de conductori spre împământare, fie pur și simplu în structura clădirii, care are rol de potențial zero. A nu se confunda cu pardoselile antistatice, care au proprietatea de a nu se încărca electric și de a nu atrage praful – este vorba despre calitatea finisajului, pur și simplu. Mai trebuie spus că pardosile electroconductive și disipative își dovedesc eficiența și în funcție de încălțămintea potrivită, pentru a prelua electricitatea corpului. Dacă utilizatorii vin cu încălțămintea de stradă, pardoseala trebuie să fie pregătită să prevină și încărcarea cu electricitate. În funcție de activitatea desfășurată în acel spațiu, specialiștii recomandă tipul de sistem potrivit. Astfel există abordări diferite pentru săli de operație, camere cu servere, laboratoare de testare, industria chimică, de armament etc.