Am prezentat în edițiile trecute restaurarea unor pardoseli vechi din lemn masiv cu etapele necesare acestei operațiuni. A venit rândul scării interioare, spațiu foarte traficat prin natura sa și care a rămas ultimul în ordinea de renovare a clădirii, din motive evidente. Operațiunile despre care vorbim acum implică așadar salvarea pardoselii din lemn masiv din living și restaurarea scării ornamentale din lemn.
Parchetul prezentat în acest articol a trecut cu bine peste ultimul război mondial și, deși supus unor agresiuni extreme pe care le vom detalia, a putut fi salvat, așa cum se poate vedea în imaginile de față.
Livingul cu scară interioară spre etaj e piesa de rezistență a clădirii, fiind poziționat exact pe centrul casei. Înainte de naționalizare spațiul era folosit intens cu funcțiune de locuire, în principal ca sufragerie, sală de primire dar și la petreceri, unele fotografii vechi stând mărturie. Dealtfel, în funcțiunea inițială, ușile triple ale camerelor învecinate se deschideau complet la evenimente, luând naștere un spațiu deschis de circa 100 mp. Deoarece ulterior casa a fost folosită de mai multe familii, aceste uși au fost blocate, unele chiar zidite, iar scara interioară elegantă a devenit spațiu comun de acces. Nimeni nu s-a mai preocupat de acest spațiu devenit doar de trecere, deși considerăm că reprezintă cea mai elaborată și mai interesantă zonă a clădirii.
După mai bine de 60 de ani de neglijare, spațiul arăta rău. Plafonul casetat se scorojise, la îmbinarea cu pereții era igrasie și mucegai, traseele de instalații atârnau neglijent (și destul de nesigur conform standardelor actuale sau din orice epocă) iar parchetul original din stejar era acoperit cu o mușama veche, murdară și inestetică, fixată în zeci de cuie… Ca și cum nu ar fi fost destul, parchetul a mai fost și repetat expus la intemperii, căci acoperișul deteriorat lăsa să treacă apa la ploi mai serioase în acest spațiu. Cât privește scara, cu trepte finisate din același lemn de stejar, acestea erau parțial acoperite cu o mochetă decolorată de vreme, fixată deosebit de nociv, cu pioneze, cuie și chiar șuruburi. La renovare s-a decis să se păstreze toate elementele originale existente din fericire pe poziție, deci parchetul, scara propriu zisă și balustrada ornamentală sculptată.
Primul lucru de făcut a constat în scoaterea cuielor care fixau mușamaua în parchetul de dedesubt și în treptele scării… și vorbim de multe sute de cuie…
Majoritatea au putut fi scoase mecanic, unele însă nu, existând riscul ruperii finisajului așa încât s-a optat pentru îngroparea lor în lemn. Suprafața a fost șlefuită intensiv de multe ori, cu granulații din ce în ce mai fine, până când toată murdăria și neuniformitățile au dispărut.
S-a acționat intensiv cu mașina de câmp la șlefuire, în zonele mai greu accesibile precum colțuri și sub scară recurgându-se la mașina de șlefuit margini.
S-a executat o șlefuire și după aplicarea de chit, dar și una intermediară între straturile de lac.
Treptele scării au fost întâi curățate, eliberate de omniprezentele cuie și apoi șlefuite și ele cu mașina specială de margini, cu dimensiuni adecvate acestei opratiuni. Zonele de colț între trepte și contratrepte au fost finisate manual cu un țicling și o daltă, rezultând în final o suprafață curată peste care se putea aplica un lac de trafic într-o nuanță ușor mai închisă decât cea a parchetului.
După aplicare nu s-a mai călcat pe scară circa 24 ore, pentru a permite lacului să se usuce corespunzător.
O lucrare laborioasă a constat în curățarea balustradei ornamentale din lemn masiv, cu stâlpi sculptați. Firesc, operațiunea s-a realizat manual, implicând curățarea balustradei și chituirea zonelor lovite în decursul timpului, cel mai probabil la transportul mobilierului pe scară. În final balustrada a fost finisată în aceeași nuanță mai închisă în care au fost tratate tocurile ferestrelor și ușile de mari dimensiuni.
Info
Execuție – Cadar Parchet
Lac – Pallmann
Suprafața de parchet restaurată – cca. 45 mp
Scara – 20 de trepte stejar masivşi 2 podesturi
