Securitatea la incendiu a pardoselilor

Materialele pentru pardoseli prezintă niveluri variate de risc de incendiu, unele fiind mai inflamabile și predispuse la răspândirea focului decât altele. Plăcile ceramice, betonul și anumite tipuri de vinil sunt în general considerate mai rezistente la foc, în timp ce lemnul și compozitele din lemn, covoarele și materialele sintetice pot prezenta riscuri de incendiu mai mari, chiar dacă sunt ignifugate. Iată de ce preocuparea pentru a transforma acest element de construcție într-unul cât mai sigur din perspectiva comportamentului la foc este absolut firească. Recent a intrat în vigoare o variantă actualizată a Normativului P 118, privind securitatea la incendiu a construcțiilor, cu scopul de a alinia practica din România exigențelor europene actuale și nu numai. Normativul are și rolul de a aduce în actualitate variantele lui anterioare (din 1999, 2013 și 2015), având în vedere dinamismul acestei industrii, apariția de noi materiale și sisteme pentru pardoseală.

Materialele folosite pentru pardoseli, ca și pentru întreaga construcție, trebuie să fie cât mai atent selectate: cât mai puțin combustibile, să nu se aprindă la flacără, să nu contribuie la răspândirea focului, să nu emane fum toxic și să nu formeze în timpul incendiului picături arzânde – în cazul scărilor, de exemplu. Dar din perspectiva securității la incendiu, sunt importante nu doar materialele din care este realizată o pardoseală, ci și proiectarea optimă, desfășurarea unor activități adecvate în spațiul respectiv, măsurile de prevedere luate la nivelul întregii clădiri. În cazul pardoselilor, comportamentul la foc al acestora este evaluat deseori împreună cu stratul suport (planșeul), dar și cu alte elemente de construcție. Formarea de picături arzânde care pot cădea pe pardoseală se petrece în partea superioară a unei încăperi. Toate acestea sunt importante atât pentru limitarea pagubelor sinistrului și pentru a permite intervenția pompierilor, cât mai ales pentru a evita pierderile de vieți omenești. Cumva contraintuitiv, nu flăcările sunt cauza celor mai multe pierderi de vieți omenești, ci fumul toxic degajat la incendiu, inhalat de oameni. Aceasta în contextul în care, date fiind materialele de construcție și amenajare de azi, multe dintre ele sintetice, incendiile se răspândesc mult mai rapid (până la 10 ori) decât acum un secol, când se foloseau materiale tradiționale.

Responsabilii proiectului

În Normativul P 118, pardoseala este definită ca ”subansamblu nestructural de elemente de finisaj, permanent, al încăperilor și spațiilor exterioare, format din totalitatea straturilor executate peste sol sau peste un element structural plan, de regulă orizontal (înclinat la rampe), cu scopul de a realiza o suprafață orizontală care să îndeplinească cerințele specifice de utilizare”. Este definită, de asemenea, pardoseala supraînălţată, ca pardoseală independentă, montată peste planşeul de rezistenţă (pardoseală flotantă).

Avantajul acestui normativ este, printre altele, că se aduc într-un singur document prevederi pentru proiectarea de arhitectură, dar și pentru compartimentare la foc, detecție, stingere, evacuare, acces pentru intervenții și desfumare.

În consecință, documentațiile tehnice ale construcțiilor, inclusiv cele referitoare la finisaje, se întocmesc ținând cont de comportarea la foc și măsurile de securitate la incendiu asigurate de principalele materiale, produse și elemente de construcții utilizate. Sunt luate în calcul în mod special golurile funcționale pentru circulație și comunicare din pereți și planșee, respectiv căile de acces pentru autospecialele pompierilor, pe care arhitecții trebuie să le prevadă în proiectele lor.

Inginerii constructori sunt responsabili, la rândul lor, pentru ”asigurarea rezistenţei la foc a elementelor cu rol în stabilitatea la incendiu a construcţiei (stâlpi, pereți portanţi, planşee, acoperişuri, scări, balcoane, pasarele etc.), a protecțiilor pasive ale structurilor metalice, din beton, din lemn etc., precum și pentru precizarea temperaturii critice la structurile metalice pentru care trebuie asigurate protecţii la acţiunile termice generate de incendii (…)”. Pe partea de instalații (sanitare, gaze, curent electric, automatizări, ventilare, climatizare), se are în vedere executarea unor lucrări corespunzătoare, cu un accent pe echipamentele pentru detectare, semnalizare și alarmare, stingere cu apă sau substanțe speciale. Nu în ultimul rând, investitorii sunt responsabili, conform legii, pentru tipurile și cantitățile materialelor combustibile admise, pe care trebuie să le declare.

Responsabilitatea este împărțită și cu producătorii de materiale, inclusiv a celor care ne furnizează elemente de planșeu și pardoseală, pentru care trebuie să fie evaluată performanța la foc exterior.

Criteriile după care sunt analizate elementele de construcție sunt rezistența la foc, etanșeitatea la foc și izolația la foc (REI). Cu cât elementele structurale, dar și finisajele, își păstrează mai mult timp funcția portantă, de separare și de izolare la foc, cu atât sunt considerate mai performante. De exemplu, când avem un element de construcție cu REI 180, înseamnă că acela va rezista la incendiu, păstrându-și proprietățile, timp de 180 de minute.

Niveluri de stabilitate, clase de performanță

Problema protecției la foc presupune ca materialele să nu se aprindă și să nu ardă, pe de o parte, iar pe de alta ca, în caz de incendiu, construcția sau elementul de construcție să rămână stabile, până la intervenția pompierilor și salvarea oamenilor. De aceea, normativul P 118 a înlocuit termenul de ”rezistență la foc” cu cea de ”nivel de stabilitate la incendiu”. Există cinci niveluri de stabilitate a construcției sau a compartimentului unei construcții, cele mai performante fiind cele din clasa I, iar cele mai puțin performante din clasa V. În momentul în care se proiectează o clădire, trebuie specificat cărei categorii aparține aceasta.

Ca și în alte domenii, în care se spune că rezistența unui lanț este dată de veriga cea mai slabă, nivelul de stabilitate la incendiu al construcției este determinat de elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare. Cele mai exigente norme (obligatorii) sunt în general cele ale clădirilor supraterane înalte, foarte înalte și cele cu săli aglomerate, care au fost redefinite de normativ, precum și acolo unde normativul impune cerințe speciale în acest sens (mai ales la finisajele căilor de evacuare). Clădirile înalte (25 – 48 m) trebuie să permită accesul autospecialelor serviciilor pentru situații de urgență integral pe minimum două laturi alăturate și totodată, cel puţin pe 50% din perimetrul pereților exteriori.

Clasele de performanţă privind reacţia la foc a produselor pentru construcţii (cu excepţia pardoselilor, produselor termoizolante pentru tubulaturi liniare şi a cablurilor electrice), sunt următoarele:

• A1 – produse incombustibile care nu contribuie deloc la dezvoltarea incendiului;
• A2 – produse care nu se pot aprinde cu flacără şi a căror contribuţie la dezvoltarea incendiului este extrem de limitată;
• B – produse care se sting în lipsa unei flăcări de întreţinere și al căror aport la dezvoltarea incendiului este foarte mic;
• C – produse combustibile care contribuie la dezvoltarea incendiului în anumite limite;
• D – produse combustibile care contribuie la dezvoltarea şi propagarea incendiului;
• E – produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este importantă;
• F – produse combustibile a căror contribuţie la propagarea rapidă a incendiului este foarte importantă.

La fiecare produs se mai specifică și emisia de fum (s1, s2 şi s3) și a picăturilor/particulelor arzânde (d0, d1 și d2).

Clasele de performanță privind reacţia la foc ale pardoselilor sunt diferite de cele ale celorlalte materiale din construcții. Astfel, avem clasele A1_FL, A2_FL, B_FL, C_FL, D_FL, E_FL şi F_FL, cu specificarea doar a emisiei de fum (s1 sau s2). Pentru finisajele încăperilor, în clădiri supraterane cu înălțimi obișnuite, avem următoarele cerințe pentru pardoseli:

Iată câteva repere din domeniul pardoselilor, referitoare la clasele de performanță impuse:

• Finisajele pardoselilor încăperilor (cu excepția căilor comune de circulaţie funcţională şi evacuare a utilizatorilor) din cadrul clădirilor foarte înalte, trebuie să aparțină clasei de reacţie la foc minimum B_FL-s1.
• În încăpererile și spațiile (de lucru – pentru funcțiunea administrativă) deschise tip open-space, se admit și finisaje clasa de reacție la foc minimum B-s2,d0 din folii cu grosimea de maxim 0,5 cm care se lipesc pe suport A1 sau A2-s1,d0 și mochete minimum B_FL-s1, cu grosimea de maxim 2 cm, montate direct sau pe un strat fonoizolator la zgomot de impact/strat vibroamortizant A1 sau A2-s1,d0, care se lipesc sau se așează liber pe suport A1 sau A2-s1,d0, atunci când încăperile tip open-space sunt delimitate de coridoare de evacuare spre încăperi tampon ventilate în suprapresiune la scările de evacuare.
• În încăperile și spațiile (de lucru – pentru funcțiunea administrativă) deschise, pentru activități care necesită o comunicare frecventă, se admit și finisaje clasa de reacție la foc minimum B-s1,d0 din folii cu grosimea de maxim 0,5 cm care se lipesc pe suport A1 sau A2-s1,d0 și mochete minimum B_FL-s1, cu grosimea de maximum 2 cm, montate direct sau pe un strat fonoizolator la zgomot de impact/strat vibroamortizant A1 sau A2-s1,d0, care se lipesc pe suport A1 sau A2-s1,d0 atunci când încăperile respective sunt cu acces direct spre încăperi tampon protejate, ventilate în suprapresiune, la scările de evacuare.
• Tratamentele şi izolaţiile termice și fonice interioare utilizate în încăperi, trebuie să fie clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0, respectiv A1_FL sau A2_FL-s1.
• În cazul zonelor de clădire cu risc de incendiu și explozie, stratul de uzură al pardoselilor și plintele trebuie executate din materiale care, la lovire, nu produc scântei capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explozive. Pardoseala și plinta incintei trebuie să fie conductoare din punct de vedere electrostatic, iar în cazul lichidelor inflamabile, acestea trebuie proiectate într-un mod în care să fie impermeabile la lichide.
• Cele mai performate clădiri, cele cu nivel de stabilitate I, trebuie să aibă pardoseli pe suport din clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0.
• Având în vedere că tot mai multe clădiri prevăd izolații acustice între etaje, pardoselile pot fi montate direct sau pe strat fonoizolator la zgomot de impact (strat vibroamortizant) având clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0.

Un capitol special acordat de normativ este cel despre pardoseli supraînălțate. Rezistenţa la foc a acestora trebuie să fie:

– REI 60 pentru nivelul I de stabilitate la incendiu;

– REI 30 pentru nivelul II de stabilitate la incendiu;

– RE 30 pentru nivelul III de stabilitate la incendiu;

– RE 30-r pentru nivelul IV de stabilitate la incendiu.

Iată și clasele de reacție la foc adecvate:

Acestea sunt doar câteva dintre prevederile importante ale normativului, pe care investitorul trebuie să le respecte, cu ajutorul arhitectului, constructorului și celorlalți factori implicați, pentru a obține autorizația de securitate la incendiu.