Bineînțeles, pardoselile sunt perfect abordabile în regim ”do it yourself”, de către cei care nu au foarte mari conexiuni cu domeniul construcțiilor și amenajărilor. Totuși, nu este accesibil orice tip de lucrare; unele sunt destinate doar specialiștilor, care au și cunoștințele, și sculele necesare. De asemenea, nu oricine are aptitudini înnăscute de meseriaș și este nevoie de un oarecare training inițiatic – de preferat în prezența cuiva experimentat. În același timp, viața ne arată că nici meseriașii nu au cu toții aptitudini înnăscute, așa că… oricine poate porni la drum dacă are un pic de curaj. Să vedem, așadar, ce putem face.
Un concept bazat pe abilități firești
Pentru început, să facem totuși o mică incursiune în lumea do it yourself-ului. Se poate vorbi de acest concept, în variantă modernă, de la începutul secolului trecut, dar dezvoltarea sa spectaculoasă se petrece prin anii 1950. Dacă am fi mai puțin riguroși, am putea spune că fenomenul este mult mai vechi; arheologii au descoperit în sudul Italiei, la Potenza, vestigiile unui templu care a fost construit de localnici, împreună cu coloniștii greci, după niște instrucțiuni încrustate chiar în piesele de piatră montate, ca în cazul RTA (”ready-to-assemble furniture”). Se pare că acolo au apărut și primele însemne masonice… Dincolo de aceste speculații, este clar că acolo au fost descoperite niște forme de transmitere a unor informații din partea unor profesioniști, către executanți nespecializați pe acest segment al construcțiilor.
La început, se urmărea optimizarea locuinței prin activități ale membrilor familiei restrânse care puteau construi, repara, mobila, înfrumuseța casa cu propriul efort, fără a mai apela, cel puțin parțial, la mână de lucru specializată. În timp, au fost abordate segmente din ce în ce mai diverse: bricolaj, grădinărit, confecționarea de unelte, de decorațiuni, gătit, croitorie, repararea automobilelor sau altor mașini – practic, majoritatea aspectelor materiale ale unei familii sau comunități. Cumva, a fost o reîntoarcere la activitățile naturale ale unei familii, care renunțase în epoca industrială la practici gospodărești firești, spre a se concentra pe munca la serviciu, unde se lucra după metode impersonale, mecanizate, ori activitatea fizică era inexistentă, precum în cazul celor din birouri. Cele mai importante activități de tip DIY s-au desfășurat în zona de construcții și amenajări, care au și cele mai spectaculoase rezultate. De asemenea, în domeniul mobilierului s-a produs o adevărată revoluție prin apariția kiturilor gata de asamblat (”ready-to-assemble furniture” – RTA), care pot fi montate de beneficiar cu ajutorul unor unelte extrem de simple – uneori doar o cheiță de tip inbus. Unii dintre cei care cumpără asemenea mobilier apelează la montaj specializat, din partea furnizorului (plătit separat sau inclus în preț), dar la fel de bine pot suplini ei înșiși acest serviciu.
O bună metodă de a învăța să lucrezi cu pardoseli este să vezi efectiv cum face un profesionist și, eventual, să încerci și tu imediat. Materialele video de pe diverse platforme digitale sunt extrem de populare; cel mai bine este să vezi direct, pe un șantier, dar în lipsa acestei posibilități, este util și un filmuleț. Abilitățile se îmbunătățesc odată cu exersarea și nu trebuie să ne temem să greșim; probabil meseriașii sunt cei care au avut timp să facă toate greșelile, ca să înțeleagă cu adevărat de ce un lucru se face într-un anumit fel.
Chiar dacă nu au o tradiție bogată în privința meșteșugurilor, românii s-au implicat destul de serios în acest tip de muncă domestică, mai ales că au trecut prin perioade lungi în care erau nevoiți să se autogospodărească, uneori cu resurse limitate. Tot mai mulți dintre compatrioții noștri cochetează cu ideea de a se implica mai mult și direct în activitatea familiei, în gestionarea gospodăriei, făcând cu ajutorul propriilor abilități lucruri pe care, altfel, le-ar lăsa în seama unor profesioniști. Există persoane care sunt atrase de zona ”do it yourself” în domeniul construcțiilor și amenajărilor din pură pasiune, din plăcerea de a crea și deține ceva realizat cu propriile mâini. Tentația este cu atât mai mare în prezent, când se resimte lipsa meseriașilor, prețurile pentru manoperă cresc de la o zi la alta, iar uneori persistă senzația că nu este oferită o calitate satisfăcătoare. Există această prejudecată că omul lucrează mai atent și mai implicat atunci când o face pentru el, ceea ce nu este adevărat tot timpul. Experiența a demonstrat că profesionalizarea este cea mai bună cale de a obține performanțe superioare, dar… aceasta este altă discuție. Cert este că acum, când sunt la dispoziția oricui mii și mii de filmulețe cu pasionați care fac diverse lucrări de construcții și amenajări, începătorii pornesc la drum cu senzația că totul este extrem de simplu și pot face și ei aceleași operațiuni, la fel de rapid și cu aceleași rezultate. Lucrurile nu stau totdeauna chiar așa, pentru că, să nu uităm, eroii acelor narațiuni sunt persoane care au în spate ani sau chiar decenii de practică, iar în filmulețele repective apar de regulă doar acele lucrări cu adevărat reușite (un pic de regie și montaj sunt inevitabile).
Producătorii de materiale și scule s-au adaptat treptat la creșterea consumului din zona DIY, dezvoltând produse cu un grad ridicat de prelucrare, foarte simplu de pus în operă; unele lucrări pot fi executate la fel de bine de un meseriaș ori de un amator, cu eficiențe comparabile, în special dacă amatorul este ceva mai îndemânatic. De exemplu, ca să realizezi o placare cu gresie sau să montezi o pardoseală din laminat nu este nevoie de o specializare aprofundată, iar etapele de execuție sunt intuitive sau descrise clar în fișele materialelor.
Ce lucrări pot fi abordate de un amator
- Pregătirea stratului suport – am început cu ceva greu, fiind vorba probabil de piatra de încercare pentru orice montaj de pardoseală. Aplicarea amorselor nu este mai dificilă decât o operațiune simplă de vopsire; în schimb, turnarea șapelor poate compromite totul. Fără un strat suport bun, rezistent și plan, orice montaj de pardoseală este sortit eșecului. Fie că este vorba de o șapă grosieră, fie că se toarnă o autonivelantă, este nevoie de tehnica și știința unui meseriaș bun, care a căpătat experiență în ani de zile. Bineînțeles, se poate monta o pardoseală textilă în dale, sau un laminat cu underlay consistent și pe un strat suport cu mici probleme de planeitate – dar problemele să fie mici, iar exigența beneficiarului limitată. Prin urmare, cel mai bine este ca aceasta să fie o lucrare executată de un profesionist, urmând ca amatorul să își realizeze montajul pornind de la un strat suport fără dubii. Bineînțeles, stratul suport trebuie să fie perfect uscat, cu umiditatea cerută de maximum 4%. O atenție deosebită trebuie să avem atunci când avem integrate în șape instalații – electrice sau sanitare. Aici, iarăși, trebuie să apelăm la expertiza unui profesionist.
- Substructuri de lemn pentru parchet, dușumea, mochetă etc. – uneori, pardoselile pot fi montate și pe dușumea oarbă sau panouri OSB (mai ales la clădirile vechi, unde planșeele nu trebuie încărcate cu șape grele), iar pentru acestea sunt necesare abilități de tâmplar sau dulgher. Substructura trebuie să asigure planeitate, rezistență și o bună ancorare în structura construcției, atunci când nu se mizează pe o pardoseală flotantă.
- Placarea cu materiale ceramice (gresie, klinker), respectiv cu compozite sau rocă (piatră, marmură etc.) este un tip de lucrare mai simplu de abordat, în primul rând pentru că stratul suport nu trebuie să fie perfect plan și nici perfect uscat. O toleranță de 2 – 3 cm a șapei este acceptabilă, singura problemă fiind consumul mai mare de adeziv. În schimb, plăcile trebuie să constituie o suprafață perfect plană, iar pentru aceasta trebuie să fim buni prieteni cu polobocul sau nivela tip laser. Un mic recurs la geometria din școala generală ne este de mare ajutor, mai ales la zonele de margine, colțuri și zone precum la sifonul de pardoseală.
- Montarea pardoselilor laminate – acestea sunt concepute de regulă cu profile de îmbinare tip click, care asigură continuitatea acoperirii și previne desprinderea plăcilor. Mișcările sunt relativ simple, problema poate fi însă tăierea plăcilor pentru încadrarea în spațiu, mai ales când este vorba de forme neregulate. Montarea underlay-ului și a laminatului sunt descrise în fișele tehnice ale produselor, deci nu pot fi probleme mari.
- Lipirea mochetei – gradul de dificultate este ceva mai ridicat, mai ales pentru mocheta în role. Cea în dale se poate aplica cu mai mult succes în regim DIY, dar trebuie să avem în vedere dozarea optimă a adezivului, astfel încât acesta să nu iasă la suprafață pe la îmbinări.
- Pardoselile elastice (PVC, linoleum, cauciuc) presupun un montaj similar mochetei, cu deosebirea că la îmbinări este nevoie de cordon de sudură, ceea ce presupune un pistol cu aer cald, duze și accesorii care intră de regulă în ”arsenalul” unui profesionist. În consecință, este un tip de lucrare pentru cei cu experiență și echipamente specifice, dar poate fi abordată pe suprafețe mici și de un amator.
- Pavajele exterioare pot fi realizate pe pat de adeziv sau pe pat de nisip, eventual șapă semiumedă. Cele pe adeziv nu diferă de placările interioare, în schimb cele pe pat de nisip și șapă presupun eforturi fizice considerabile, fiind vorba de cantități mari de materiale. Cum pavajele exterioare au nevoie și de anumite pante pentru scurgere, este nevoie de ochiul și experiența unui profesionist, mai ales când se acoperă suprafețe mari.
- Parchetul masiv și cel stratificat trebuie montate în regim specializat. Poate că lipirea este accesibilă unui amator, dar șlefuirea și finisarea cu lac sunt lucrări profesionale.
Mulți dintre cei care pornesc pe drumul captivant, dar nu lipsit de dificultăți, al practicilor de tip ”do it yourself” se descurajează după primele experiențe care nu corespund întru totul fanteziilor inițiale. Uneori, sunt investite sume consistente în scule care rămân ulterior nefolosite. Contează și determinarea cu care plecăm la drum. Iar folosirea în siguranță a sculelor, mai ales a celor de tăiere, este un subiect extrem de important, care merită abordat într-un episod separat.