Se presupune îndeobște că munca lucrătorilor din domeniul pardoselilor este mai puțin periculoasă, spre deosebire, de exemplu, de a celor care lucrează la înălțime. Este o concepție riscantă, mai ales că montatorii de pardoseli sunt implicați deseori în lucrări pe șantiere aflate încă în derulare. Iar protecția și siguranța pe șantier sunt importante nu doar pentru cei care activează acolo, ci și pentru vizitatori sau pentru cei care trec prin zona aferentă. Pericole pot exista oriunde și, oricâte măsuri s-ar lua, există totdeauna neprevăzutul.
Montatorii de pardoseli apar de regulă la finalul șantierului, când sunt rezolvate inclusiv finisajele pereților. Aceasta este însă doar teoria. În realitate, ei poate vin să toarne șapele când încă se lucrează la tâmplărie, ori încep când instalațiile electrice nu sunt complet asigurate, ori trec cu materialele prin zone unde încă se construiesc structuri. Sau lucrează pe o terasă aflată la mare înălțime. Iată că posibilitățile de a se răni sunt numeroase. Măsurile de prevenție sunt cuprinse în legislație, dar sunt descrise deseori ca principii și la modul general, pe când în cadrul șantierului apar nenumărate situații particulare ce pot pune oricui viața în pericol. Fiecare construcție are particularitățile sale legate de natura suprafeței, aderență, pantă, starea de degradare, obstacole, stabilitate ș.a.m.d.
Organizarea este prioritară
Pentru început, este bine să spunem că, oricât de agili ar fi cei care lucrează pe un șantier, la baza celor mai multe accidente stă de fapt falsa siguranță; de regulă, nu o pățesc cei mai puțin ”curajoși” sau mai puțin familiariați cu șantierul, ci cei experimentați, care se dezobișnuiesc să își supravegheze atent gesturile și să observe detaliile spațiului respectiv. Prevenția și aplicarea regulilor, chiar și atunci când pare inutil, este cea care ne salvează.
Un rol important este cel al organizatorilor șantierului. Lucrătorii trebuie să știe în fiecare moment ce au de făcut, să aibă instrucțiuni clare, adaptate fiecărei lucrări în parte. Este necesară menţinerea unei discipline stricte pentru ca lucrătorii să rămână în permanenţă în zona sigură. Înainte de începerea lucrărilor, trebuie efectuată o evaluare a tuturor riscurilor asociate, trebuie asigurate echipamentele necesare și implementate măsuri de prevenire și sisteme de lucru adecvate. Foarte important, lucrătorilor trebuie să li se facă instruirea corespunzătoare și să li se dea dispoziții clare. La orice început de lucrare este benefică competența unui constructor experimentat care să confirme siguranța și limitele de greutate care pot fi suportate de structurile utilizate. In extremis, acesta trebuie să își pună întrebarea firească dacă este necesară acea lucrare, eventual cum se poate executa în condiții de siguranță.
Sunt importanți și cei care asigură schelele și amenajările de șantier, respectiv furnizorii acestora, care trebuie să ofere neapărat soluții din gama profesională. Nu contează dacă lucrarea durează o oră sau o săptămână, măsurile necesare sunt aceleași; multe accidente s-au întâmplat pentru că ”trebuia doar să mai strângă un șurub la schelă”.
Trebuie spus că orice improvizație sau lipsă poate duce la tragedii. Cele mai multe căderi au loc prin dezechilibrarea la marginea construcției, prin deschideri sau goluri neacoperite, prin materiale degradate sau fragile. Multe accidente se petrec de asemenea din cauza materialelor căzute sau aruncate de la înălțime, prin urmare activitatea la înălțime îi poate afecta nu doar pe constructori, ci și pe cei de jos, care lucrează, inspectează, vizitează sau întrețin șantierul.
Condițiile de mediu joacă și ele un rol important pentru cei care lucrează la exterior: vântul (care uneori este imprevizibil, mai ales la construcțiile cu o arhitectură complexă, și mai intens la înălțimi mari), înghețul provocat de temperatura generală sau uneori chiar de un curent ”rebel” care provoacă local o suprafață extrem de alunecoasă. Dacă lucrătorul nu dispune de mijloacele de protecție necesare, lucrarea nu se execută! Dacă există anumite deficiențe, acestea sunt remediate și abia apoi se reia lucrul.
Planșee și materiale fragile
Multe accidente grave se petrec din cauza unor planșee fragile, neasigurate. Cea mai bună metodă pentru a preveni o cădere de acest gen este aceea de a nu merge acolo, sau de a merge rar și pe intervale reduse, pe cât posibil. Material fragil este acela care nu este suficient de rezistent pentru a suporta greutatea unei persoane şi a greutăților cărate de aceasta. În evaluarea rezistenței, se ține cont de materialul din care este realizat elementul de construcție și vechimea lui, grosimea, distanța dintre reazeme, tipul elementelor de fixare, profilarea materialului, calitatea întregii structuri. În timp, mai ales când este expus la intemperii, orice material își pierde rezistența și devine nesigur (planșee vechi de beton nearmat sau lemn), dar anumite materiale sunt fragile prin natura lor: foliile utilizate în hidroizolare și controlul vaporilor, sticla luminatoarelor, sortimentele de fibrociment de slabă calitate, conglomerate de lemn subțiri etc. Altele nu sunt fixate în formă finală și pot fi instabile. De asemenea, fragilitatea poate fi ascunsă sub straturi de vopsea.
Lucrările desfăşurate pe materiale fragile trebuie planificate cu grijă pentru a se preveni căderile prin ele, iar, în măsura în care este posibil, aceste lucrări se efectuează din partea inferioară a lor. Se vor folosi platforme de lucru cu elevație, care să le permită lucrătorilor să acționeze fără a se urca efectiv deasupra. Atunci când nu se poate lucra fără urcarea pe acel element de construcție susceptibil, se va instala un sistem de protecţie a marginilor și balustrade de jur împrejur şi se va folosi un eşafodaj pentru preluarea încărcărilor.
Podeţele de trecere trebuie să fie dimensionate în aşa fel încât să aibă suportul necesar (având grijă să nu se sprijine pe materiale fragile) și să permită lucrătorilor să se mişte şi să folosească echipamentul şi materialele necesare în condiţii de securitate. Bineînțeles, podețele au nevoie de cel puțin două grinzi orizontale de sprijin, dar este de preferat să se facă mai mult decât
atât. Este recomandat ca podețele de trecere să fie amplasate la locul respectiv pe toată durata lucrării, și nu să fie mutate dintr-un loc în altul, pentru a fi necesară o manipulare frecventă a lor. Aceste podețe au nevoie de sisteme de protecţie a marginilor (balustradă superioară, balustradă intermediară şi parapet).
Căderea de obiecte și materiale de la înălțime
Iată o altă cauză frecventă a accidentelor de șantier, cu efecte grave uneori. Un obiect scăpat de la 30 de metri înălțime atinge la sol viteza de 90 km/h, ceea ce poate fi fatal pentru om în cazul unui impact în zona capului. Acolo unde este posibil, lucrările cu potențial periculos se vor derula în perioade în care alți lucrători sau trecători sunt absenți, dar acest lucru este greu de controlat. Mai trebuie spus că măsurile trebuie luate nu doar în cadrul construcțiilor noi sau demolărilor, ci și în cazul renovărilor sau intervențiilor majore, când există un risc important de prăbușire a unor elemente de construcție.
Ca regulă generală, pe șantier nu se aruncă nimic la întâmplare de pe schele sau acoperișuri, ori în interiorul clădirii în construcție – fie că ne referim la deșeuri, unelte sau materiale care pot fi refolosite. Sunt utilizate acele jgeaburi – tobogan, bine fixate, care trebuie să fie neapărat închise, iar dacă este vorba de materiale mai voluminoase, acestea sunt coborâte la sol în containere, cu ajutorul scripeților sau al utilajelor de ridicat instalate pe șantier (macarale, platforme mobile, lifturi, schele elevatoare etc., nu însă cu scările sau nacelele ridicătoare, care sunt mai rapide, dar au anumite limite de greutate). Montatorii de pardoseli nu sunt responsabili de toate acestea, dar trebuie să fie permanent atenți la ele când le întâlnesc pe șantiere.
Manipularea sculelor, materialelor sau altor obiecte se face în condiții de siguranță, astfel încât să nu exite pericolul căderii acestora în gol; echipamentul lucrătorului este foarte important – acele buzunare, găici, agățătoare au rolul lor și pot fi folosite, astfel încât sculele să fie la îndemână și să nu cadă.
O altă regulă de bază este că accesul în zonele potențial periculoase, de sub sau pe lângă lucrări, este limitat și controlat permanent, chiar dacă (sau mai ales) când pe șantier nu se lucrează. Este posibil ca cineva neinvitat acolo, neatent sau neexperimentat să provoace deplasări de materiale, cu risc major asupra celor care trec pe dedesubt. În acest sens, o recomandare importantă rămâne în picioare oricând: pe șantier trebuie să fie permanent ordine, să nu fie lăsate niciodată să se acumuleze materiale care ar putea să se dezechilibreze și să cadă. În general, nu este admis niciun vizitator neautorizat! Pentru aceasta, trebuie blocate sau supravegheate căile de acces, sunt amplasate panouri de avertizare clare și verificate permanent.
(Va urma)